Omul dispune de foarte multe inteligențe, inteligențe pe care dacă le lasă să își facă treaba îi pot rezolva provocările cu o incredibilă ușurință.
Omul este o ființă complexă, există multe straturi pe care le putem analiza atunci când observăm comportamentul unui om. Totuși, o calitate a omului care accesează spiritualitatea este simplitatea. Putem observa simplitatea și la omul care stă la bodega din sat și bea o săniuță la 10 dimineața însă simplitatea de care scriu este ușor diferită, pentru că aceasta include complexitatea, nu o înlătură.
Viața câteodată poate părea complicată, grea, chinuitoare și aș putea spune că așa este pentru omul care de mic a cultivat separarea, așa a fost învățat. Separarea presupune încercarea de a obține simplitatea prin detașarea de complexitatea vieții, a Întregului în care trăim cu toții. Separarea este, în acest caz, o mimare a simplității.
Simplitatea vine prin integrare, în momentul în care omul nu mai este afectat de complicațiile unui context provocator, nu va mai amplifica provocarea și astfel simplitatea va apărea de la sine. Dacă omul este în continuare afectat de contextul provocator are două variante, ori se face că nu e afectat ori capitulează în fața complexității pe care o simte în interior. A doua variantă este cea care îl va duce către integrare dar această variantă va include suferința.
Omului modern îi este teamă de suferință pentru că aceasta implică, în multe situații, un eșec. Suferința nu este decât un semnal de alarmă, nimic mai mult, nimic mai puțin însă când acest semnal de alarmă este asociat eșecului… Cine mai are timp de eșec atunci când „legea junglei” te menține în modul supraviețuire și orice nereușită se poate transforma într-o catastrofă? Am creat un sistem complex în care omul de rând se poate pierde foarte ușor. Complexitatea poate fi și este folosită ca mijloc de opresiune…
Revenirea la simplitate presupune a reuși să integrăm complexitatea din jur, e ca și cum am reintroduce elementele cutiei Pandorei înapoi.
Acest proces nu poate fi forțat, simplitatea vine singură de la sine. Niciun plan, nicio strategie nu ne va ajuta în această situație ba dimpotrivă, acestea vor complica și mai mult lucrurile. Când omul simte în fiecare celulă complexitatea din jur, e ca și cum a reușit s-o digere iar informația a fost transmisă direct în nucleul ființei.
Omul dispune de foarte multe inteligențe, inteligențe pe care dacă le lasă să își facă treaba îi pot rezolva provocările cu o incredibilă ușurință. Știi vorba aceea: “dă-te la o parte din calea ta”, dacă reușim să facem asta Geniul nostru va procesa informația complexă și de acolo va veni cu cea mai simplă acțiune, cea care va rezolva o părticică sau poate chiar toată provocarea. Tot acest proces se întâmplă pe fundal și mintea doar poate observa rezultatul. Să mai menționez că Geniul nostru se conectează nu doar cu informația din exterior ci și cu informația din exterior?
La nivel de sistem, cât timp oamenii nu sunt conectați la Geniul lor, lucrurile nu se vor rezolva, ba se vor complica și mai mult și astfel oamenii vor fi în continuare înlănțuiți sistemului și celor care îi conduc.
Țin să-ți mai ofer un exemplu legat de simplitate, ai observat că unii autori, mai ales cei din spiritualitate, scriu cărți sau comunică pe multiple straturi? Poți citi o pagină astăzi și o recitești peste o lună și parcă citești altceva. Un maestru poate folosi câteva cuvinte care să trezească revelații multiple celor care le-a primit, revelații care vin de-a lungul mai multor ani. Acesta este efectul simplității, acei oameni pot comunica în mod simplu dar Geniul lor, inteligențele lor, inserează complexitatea în ceea ce comunică. Îmi vine în minte cartea Cheile Genelor ca exemplu de carte unde niciodată nu citești același lucru, chiar dacă în realitate citești aceleași paragrafe.
Fiecare dintre noi avem Geniu, cine spune că nu are neagă complexitatea ființei sale. În această complexitate doar Geniul este cel care o poate procesa și folosi într-un mod benefic pentru sine și pentru semenii săi. Când scriu despre Geniu nu scriu despre ceva ce este separat nouă ci scriu despre ceea ce este în interiorul nostru, în ADN-ul nostru. Suntem programați să ne manifestăm Geniul!
Totuși, această programare poate fi înlocuită de alta, una artificială prin care să ne asanăm Geniul pentru a fi sclavii ideali ai sistemului și astfel a fi înghițiți de complexitatea sa.
Spiritualitatea autentică este despre simplitate, dar nu neagă complexitatea din jur. De aceea, dogmele nu sunt parte a spiritualității autentice, acestea reprezentând efectul negării și refuzării complexității prin crearea unor mecanisme de adaptare artificiale. În loc să ne adaptăm complexității prin Geniu, folosim dogma ca far călăuzitor… Ce păcăleală!
Spiritualitate autentică nu include morala
Spiritualitate autentică nu include morala pentru că și aceasta nu ține cont de complexitate. Spre exemplu, un om care trădează are o cauză care l-a dus către a trăda, o cauză care este complexă prin natura ei. Degeaba învinovățim omul, problema nu se va rezolva. Da, putem atrage atenția asupra comportamentului care nu este benefic, acel comportament fiind un efect al unei cauze. Simplitatea ne invită să găsim cauza, să găsim esența, să ajungem la Chintesență, altfel ne pierdem în complexitate.
Ai observat cât de dezamăgitor este să tragi la răspundere pe cei din jur pentru acțiunile lor? Dacă unul se “îndreaptă”, parcă vin alți 10 să îi ia locul… Aceasta este complexitatea.
Spiritualitatea autentică, din propria perspectivă, o percep ca fiind revenirea către origini, o vizualizez ca un punct, ca fiind Nimicul din care s-a creat Totul și Totul care a venit din Nimic. Aceasta ne arată că suntem cu toții în aceeași oală, suntem cu toții împreună în această experiență. Cel mai simplu este să ne folosim Geniile cu care am venit pentru a colabora, pentru a construi împreună. Însă… încă nu am învățat să digerăm, la nivel colectiv, complexitatea. O vom face când fiecare dintre noi vom reuși să o integrăm și să ne lăsăm Geniul să o proceseze și să o transforme în simplitate.
Am menționat Cheile Genelor în acest articol, ceea ce am scris mai sus este o contemplare a Cheii 23 (Umbră: Complexitate / Dar: Simplitate / Siddhi: Chintesență).
