Soarele si uzina celulara
© Pixabay

De prin anii 2000 încoace s-a tot comentat pe marginea aurului monoatomic. Ba că există… ba că nu există… ba că prelungeşte viaţa… ba că era folosit în Evul Mediu la prepararea elixirului nemuririi şi tot aşa. Să fie oare adevărat?

Aurul… acest metal considerat atât de nobil, dar şi atât de periculos. De ce periculos? Pentru că pentru el s-au purtat răboaie sângeroase, chiar în numele credinţei. Să ne amintim cum Hernando Cortez a măcelărit pur şi simplu indigenii azteci pentru a le fura bogăţiile pe care aceştia le aveau, inclusiv mult aur. Era o achiziţie de război foarte importantă pentru spaniolii de atunci, care se aflau într-o acerbă competiţie cu englezii pentru supremaţia pe mările Europei şi pentru rutele comerciale cu India şi Africa.

Deci aurul este un element pentru care şi azi oamenii comit crime şi tot felul de fărădelegi. Şi atunci, dacă lucrurile stau aşa, am putea pune problema în felul următor. Poate fi aurul, ca element aflat pe acest Pământ, la nivel vibraţional cuantic, un purtător tăcut al unei vibraţii venite aici pe planeta noastră din altă zonă a spaţiului cosmic? Şi oare această vibraţie cuantică, aflată în orice zăcământ unde există aurul, provine dintr-o lume unde castele sociale respective practicau ritualuri de sacrificiu, chiar dacă erau foarte avansate tehnologic, pentru diferite raţiuni vizavi de vreo zeitate cosmică? Pentru că dintre toate metalele, datorită aspectului său galben strălucitor, aurul este corelat cu Soarele. Dacă aurul prin vibraţia sa subtilă, pentru cei care nu sunt pregătiţi să-i facă faţă şi nu au nici nivelul spiritual corespunzător, îi determină la fapte în afara legii, rezultă că poate cauza şi mutaţii genetice.

CONȚINUT DEDICAT ABONAȚILOR

♥ Contează ce spune lumea?

Către alte episoade<< Soarele şi ”uzina celulară” – IIISoarele şi ”uzina celulară” – V >>

Gânduri?

Lasă-ne o vorbă!
Cum te strigă?