Spiritul şi ego-ul
Ego-ul sau "sinele mai mic" este aspectul Sinelui Spiritual care se identifică cu corpul fizic, emoțional și mental. Este "interfața" dintre exterior și interior, și reprezintă imaginea, limita și seperarea față de "restul lumii".
Timp estimat de citire: 3 minute

Sinele Spiritual percepe în mod constant cum setările impuse de societate produc o separare între structura sa superioară – Spirit, Suflet, Conştiinţă – şi cea inferioară a Ego-ului, determinând probleme.

Structura noastră ca fiinţe spirituale este foarte complexă. Aşa cum este ea alcătuită ne-am putea întreba ce anume a fost folosit şi de către cine, pentru a pune laolaltă atâtea sisteme complexe care funcţionează la unison.

Să o luăm cu începutul în mod sistematic, pentru a înţelege cum este alcătuirea noastră.

Spiritul este o hologramă cuantică formată din celule tridimensionale cu suprafaţă compusă din hexagoane, care se îmbină precum peticele acelea hexagonale de la mingea de fotbal. Fiind energie pură din materia Creatorului, spiritul are nevoie de mecanisme intermediare pentru a se manifesta – conform experienţei date de Legea Creatorului – în universul fizic.

Spiritul are mai multe densităţi întocmai cum pe Pământ găsim multe zone de materie fiecare cu densitatea sa. Astfel primul înveliş de care are nevoie spiritul, pentru a comunica informaţional cu universul ca spaţiu, este corpul sufletesc. Tibetanii numesc aceste două corpuri Atmic – Spiritul şi Buddhic – Sufletul.

Dar ce este sufletul?

Primul înveliş de care are nevoie spiritul, pentru a comunica informaţional cu universul ca spaţiu, este corpul sufletesc

Dacă spiritul este o Informaţie Vie, atunci sufletul trebuie să fie vehiculul său, căci înţelesul cuvântului suflet vine de la a sufla sau suflu de energie. Cu alte cuvinte energia spiritului se transmite acestui corp al sufletului care o preia şi o ”suflă” înspre celelalte structuri – conştiinţa, corpul mental, corpul astral, cel eteric şi cel fizic. Astfel Sinele Spiritual îşi construieşte în jurul său o întreagă reţea informaţională, pe care în plan subtil o numim aură, şi un corp fizic pentru a putea parcurge experienţa existenţei sale dinspre spaţiul subtil multidimensional către cel fizic tridimensional.

Structura inferioară a Sinelui spiritual, care este adaptată planului fizic prin intermediul multor aspecte – de la somn şi până la actul de hrănire şi cel al activităţii sociale – se numeşte Ego. Acesta conţine în el la nivel informaţional o multitudine de semnale compuse din combinarea senzaţiilor cu gândurile, a emoţiilor cu senzaţiile, a impresiilor cu emoţiile şi aşa mai departe, într-un conglomerat care cu timpul tinde să acopere vibraţia emisă de către Sinele Spiritual. De ce se întâmplă aşa?

Dacă stăm să privim copiii în primii lor ani de viaţă, o să observăm că ei dau ascultare înainte de toate impulsurilor informaţionale venite de la nivelul Sinelui Spiritual. Cu toate că şi ei întocmai ca adulţii interacţionează cu lucrurile de la exterior, semnalele informaţionale exterioare nu-i schimbă pe copii decât în momentul în care ei încep să meargă la şcoală. Atunci începe setarea ego-ului, adică a corpurilor subtile inferioare – corpul fizic, cel astral şi cel mental – prin diferite mijloace cum sunt educaţia şcolară, materiile de învăţat, disciplina cerută în mediul gimnazial etc. Până să meargă la şcoală, copilul are setate doar câteva aspecte ce ţin de legătura cu părinţii şi de ritmul său zilnic: trezire, mâncat, joacă, relaţia cu mama şi tatăl şi cu prietenii afară la joacă şi cam atât. Deci lucruri care nu cer condiţionări în sensul unor setări stricte, aşa cum se întâmplă începând cu vârsta de 7 ani când copiii merg la şcoală.

Cu timpul Sinele Spiritual percepe în mod constant cum setările impuse de societate produc o separare între structura sa superioară – Spirit, Suflet, Conştiinţă – şi cea inferioară a Ego-ului, determinând tot felul de probleme. Percepţiile şi principiile naturale ale vieţii, emise din Sinele Spiritual, sunt treptat înlocuite cu raţiunea, logica şi aspectele dezvoltate pe parcursul anilor ale Ego-ului, care se ghidează 75% doar după elementele şi aspectele exterioare. Astfel Vocea Interioară treptat se estompează locul ei fiind luat de raţiunea analogă a Ego-ului, care operează cu Da-Nu şi care fiind deconectată de Sinele Spiritual produce multe erori de-a lungul anilor. În acest fel putem spune că la un moment dat Sinele Spiritual se vede pe el însuşi ca un prizonier într-un castel în care nu este perceput de către omul însuşi, datorită „zidurilor” groase formate din toate falsele impresii ale Ego-ului.

Vom continua prezentarea acestui subiect în numărul următor…

Următorul episodSpiritul şi ego-ul – II >>
Articolul precedentProtocoalele extraterestre – VII
Articolul următorRevista COSMOS Nr. 134 – Septembrie 2018
Scriitor şi pasionat de neconvenţional, îşi păstrază anonimatul în continuare folosind o atitudine efervescentă pentru a pune în mişcare energia exploratoare a minţii umane, imprimând astfel în subtil nevoia de a găsi răspunsuri existenţiale.
0 0 voturile
Recenzie Articol
Abonează-te
Informează-mă despre
guest
0 Comentarii
Feedback-uri în linie
Vezi toate comentariile