Societatea umană este un mecanism asemănător vaselor comunicante, şi dacă undeva într-un segment al ei se produce un “dop” care blochează accesul la resurse sau posibilităţi, atunci multă lume are de suferit.
De când e lumea şi Pământul oamenii au avut de parcurs şi de învăţat multe lucruri. Căci toate izvorăsc din firea umană şi în cele din urmă tot în ea se întorc. Important este dacă între ceea ce dăm şi luăm înapoi în firea noastră, reuşim să asimilăm înţelepciune şi pricepere. Pentru că altfel se cheamă că trăim cam degeaba dacă nu se lipeşte mai nimic de noi. E adevărat că mulţi trec prin viaţă ca gâsca prin apă, şi cu toate că asta îi scuteşte de neplăceri în mare parte a vieţii, asemenea oameni nu dobândesc mare lucru la nivelul cunoaşterii şi al evoluţiei.
Dar ce vrea să zică şi acest proverb cu stăpânul zgârcit şi sluga hoaţă…? Să definim cuvântul zgârcit, care conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române este: “Care face economii exagerate, evitând și cheltuielile de strictă necesitate, care strânge cu lăcomie bunuri materiale; avar. Lipsit de generozitate.”
