© Pexels

Dacă atenţia ta este focalizată doar pe aspectele umbroase, neplăcute, rele, atunci asta vei crea în continuare. Vei avea impresia că nu mai există nicio cale de scăpare.

În urma unui eveniment la care am participat cu revista Cosmos am fost de câteva ori întrebat dacă am studii de jurnalistică și care îmi sunt sursele de informare. Zic, „nici una nici alta, îmi iau informația direct de la Sursă”, răspund eu într-un stil confuz și reflexiv. Apoi mi-am adus aminte de o discuție pe rezonanță, cu un jurnalist de profesie („nu spui ţine – e persoană însemnată”, vorba lui Caragiale) cu ceva experiență în spate pe la Antene și Realități despre cum se face jurnalismul în general. Nu m-a dat pe spate neapărat ce mi-a spus deoarece recunosc majoritatea metodelor de manipulare media, dar unele detalii tehnice nu le știam, cum este de exemplu termenul de „agenda settings”. Adică mass-media îți setează de la început agenda informațională și stabilisesc prioritățile sociale, ce e important sau ce nu e important (sau ce cred ei) dintr-un eveniment anume.

Cum se realizează această agendă media?

E simplu, arătându-ți doar o anumită optică asupra unui eveniment. Reporterii pleacă cu directive să caute știri. Că e de Crăciun, că e de Paște, că e un eveniment religios sau epidemie de gripă, o să observați mereu aceleași titluri şi texte repetitive. Le păstrează de anul trecut și le refolosesc. Schimbă un pic datele problemei. Da, știu, și tu ai avut aceeași impresie. De ce să încerce altceva nou, dacă asta gustă publicul? Se aproprie iarna, apar știrile cu epidemia de gripă. Aşa o fi? Normal, doar e frig și poți să răcești. Ce rost are să investigezi, important e pe lângă cuvântul gripă să adaugi și ceva fonetic cu efect zoofilic. Gripă aviară, gripă porcină…

Să trecem totuși la o chestie un pic mai periculoasă atunci când vine vorba de manipulare media.

Să luăm ca exemplu evenimentele politice sau evenimentele religioase. Cum dau un eveniment ca ăsta? Păi ce caută să vadă omul în general. Dramă, scandal și dacă se poate cât mai mult circ. E foarte important dacă există incidente, dacă s-au bătut jandarmii sau dacă s-a ajuns la spital. Apoi dacă nu există toate astea, căutăm eventual oameni cât mai nepământeni. Ceva extratereștrii dacă se poate. În funcţie de perspective, dăm doar fazele care ne covin nouă. Interviurile şi cadrele filmate, iniţial, sunt mult mai multe, dar nu le vei vedea decât pe acelea care te stârneasc emoțional. La evenimentele religioase, ca de exemplu la Sfânta Parascheva, se caută numai oameni slabi la minte şi ceva afecţiuni psihice. Are cineva o criză de epilepsie, nu-i nimic, o trecem eventual la categoria posedare. În cel mai rău caz, dăm băbuțe cu răspunsuri amuzante şi total pe lângă subiect. În anumite redacții se dau efectiv premii și bonusuri pentru cine găsește astfel de situații. Cu cât știrea este mai distorsionată și penibilă, cu atât mai bine. Nu interesează pe nimeni că acolo, între oamenii ăia ajunşi la disperare, se creează o atmosferă a speranţei şi a solemnităţii.

Personal, de câte ori am ieşit din casă, am vazut și bune și rele. Nu poate să mă convingă nimeni că există doar o extremă. În trecut, am nimerit în nişte situaţii de am crezut că plec doar împachetat, când de fapt, am avut parte de cele mai memorabile momente din viaţa mea. Şi invers. Realitatea nu e întotdeauna ceea ce pare şi adeseori te poate contrazice. N-am încurajat anumite chestii, cum sunt moaștele de exemplu, din cauza faptului că oamenii își pot preda inconștient puterea către ceva din afara lor. Dar înțeleg ideea de omagiu, respect și chiar venerare. Vorbim frumos de pelerinajele la Ierusalim sau Compostela, dar pe cele de la noi le abominăm.

La fel și evenimentele politice.

Dacă lumea vrea să se exprime, să se exprime atât timp cât există un cadru conştient. Una e să tragi nişte secvenţe obiective, cu puncte de vedere echilibrate şi echidistante şi alta e să tragi numai cadre cu scobituri în nas sau secvenţe izolate, rupte din context. E ca şi cum faci poze la o nuntă şi le selectezi doar pe acelea în care ai surprins invitaţii cu gura deschisă. Şi după aia spui, ia uite ce nuntă de pierduţi mintali.

Un lucru e clar, noi ne formăm opiniile pe baza unor anumite perspective care nu ne aparţin în mod direct. Nu spune nimeni să ascunzi mizeria sub preş sau să pretinzi că nu există. Aici e vorba de a cunoaşte mecanismele de manifestare ale omului. Energia ta se duce acolo unde se duce atenţia. Dacă atenţia ta este focalizată doar pe aspectele umbroase, neplăcute, rele, atunci asta vei crea în continuare. Vei avea impresia că nu mai există nicio cale de scăpare. Că toată lumea e aşa. Dacă te interesează adevărul, nu mai bine te duci tu la fața locului, printre oameni, să vezi care e treaba? Trăiește propria ta experiență. Du-te şi vezi cu ochii tăi. Simte. Ţi-e lene? Înseamnă că nu te interesează cu adevărat. Schimbă gândul. Nu mai mesteca de bun tot ce primeşti de la alţii. Trăim într-o lume duală şi trebuie să fim atenţi la extreme. Fără echilibru, ne putem pierde cu uşurinţă minţile.

Ca recomandare practică, focalizează 10-20% din atenţie pe stările neplăcute, joase, iar restul de 80-90% pe aspectele plăcute, inspiraţionale şi înălţătoare. Îţi vei mulţumi mai târziu.

1 COMENTARIU

Gânduri?

Lasă-ne o vorbă!
Cum te strigă?