© Wiki Commons

Aproape la toate templele spirituale ale lumii din vechime a existat o influenţă şi o intervenţie directă, uneori discretă, alteori mai vizibilă, a fiinţelor din Pleiade.

Pământul este o planetă care a devenit foarte interesantă odată cu dezvoltarea civilizaţiei umane. Din cele mai vechi timpuri omenirea a căutat căi de cunoaştere şi de apropiere faţă de Divinitate, astfel încât să aibă o cale de acces către ceea ce au numit de-a lungul epocilor drept Dumnezeu.

Dincolo de aspectul modern al lumii de astăzi în multe zone ale lumii există temple spirituale şi religioase, ce aparţin diferitelor culturi menţionate de istoria lumii. Vom face o incursiune în lumea acestor temple pentru a vedea dincolo de originea lor, ce anume a stat la baza construirii lor, dar mai ales vom explica prin prisma faptului cum l-au înţeles oamenii pe Dumnezeu, fiecare în religia sa, deoarece fieare civilizaţie veche a avut concepţia sa despre legătura cu Divinitatea.

Ce sunt în realitate templele?

Astăzi vedem prin lume temple vechi, unele chiar foarte vechi, ce stau mărturie a unei credinţe a oamenilor care a străbătut mileniile până la noi. Dar ce sunt în realitate templele? Ele au devenit cu timpul lăcaşuri de cult, însă iniţial au fost constituite ca locuri de invocare şi de incantaţie pentru menţinerea conexiunii cu Divinitatea. Probabil undeva în urmă cu peste 10.000 de ani, poate chiar şi mai înainte, având în vedere că în urmă cu 12.500 de ani existau temple în Atlantida, iniţial asemenea temple erau afară în natură, cum este de exemplu la Stonehenge în Anglia sau la noi la Sarmisegetuza. Pentru că este logic să ne gândim la faptul că la începuturile existenţei Altarelor, omul considera că legătura sa cu Dumnezeu era directă, prin mijlocirea Naturii însăşi.

Cu timpul această conexiune s-a transformat într-un fel de ritual şi este de la sine înţeles faptul că omul a considerat cumva să îmbunătăţească dar să şi valorifice în acelaşi timp într-un fel sau altul legătura sa cu Dumnezeu. Astfel treptat acolo unde existau înţelepţi care prin intuiţie sau clarviziune aveau legătură cu Divinitatea s-au adunat încet-încet oamenii în jurul lor. Conexiunea a cunoscut în acest fel o transformare, nu mai era singulară, ci colectivă. Aşa au apărut, cu cea mai mare probabilitate, preoţii care la origine erau cu totul altfel decât cei din ultimele două milenii.

Desigur că odată cu trecerea epocilor, unele dintre aceste temple au fost îngropate sau se află la o anumită adâncime sub scoarţa terestră, aşteptând cumva să fie descoperite când va veni vremea pentru aşa ceva. Însă dintre cele cunoscute la ora actuală, templul de la Gobekli Tepe din Turcia este considerat cel mai vechi din lume, având o vârstă de aproximativ 10.000 de ani. Până acum este cel mai vechi, asta probabil până în momentul în care s-ar descoperi un altul şi mai vechi cine ştie unde în lume. Haideţi să vedem care sunt cele mai vechi temple spirituale ale lumii şi apoi vom comenta referitor la culturile acelor vechi civilizaţii, pentru a înţelege ce concepţie a stat la baza apariţiei templelor respective.    

  • Templul de la Gobleki Tepe – Turcia, vechime  10.000 de ani;
  • Templul Amada – cel mai vechi din Egipt, construit sub conducerea faraonului Tutmose III, cu o vechime de 5600 de ani;
  • Templul Hagar Qim – insula Malta, vechime aproximativ 5600 de ani;
  • Templul din Luxor – Egipt, în anticul oraş Teba, vechime aproximativ 3400 de ani;
  • Templul lui Hatsepsut – Egipt, femeia faraon al unei dinastii egiptene, vechime aproximativ 3400 de ani;
  • Templul lui Seti I – Egipt, vechime aproximativ 3200 de ani;
  • Stonehenge – Anglia, vechime aproximativ 6000 de ani;
  • Angkor Wat – Cambogia, vechime aproximativ 900 de ani;
  • Templul de la Chichen Itza – Yucatan, America Centrală, vechime aproximativ 900 de ani;
  • Templul de la Borobudur – Indonezia, vechime aproximativ 1200 de ani;
  • Templul de la Şinca Veche – Braşov, vechime aproximativ 6500 de ani;
  • Templul de la Sarmisegetuza – Hunedoara, vechime aproximativ 5500 de ani;
  • Templul El Paraiso – Peru, vechime aproximativ 5000 de ani;
  • Templul de la Puma Punku – Tiahuanaco, Bolivia, vechime aproximativ 1500 de ani.

Cam acestea sunt cele mai importante temple ale lumii, atât ca vechime, cât şi ca însemnătate.

Unele dintre aceste temple, cum sunt cele de la Borobudur, Angkor Wat, Stonehenge, Sarmisegetuza şi Chichen Itza prezintă nişte particularităţi foarte stranii. Despre cel de la noi de la Sarmisegetuza am mai scris şi vom mai scrie cu siguranţă în viitorul apropiat. Să luăm de exemplu trei dintre templele menţionate, cel de la Stonehenge, cel de la Chichen Itza şi cel de la Angkor Wat, pentru că aşa după cum veţi vedea, particularităţile lor ţin de intervenţia discretă a unor fiinţe din afara Pământului.

Templul din Borobudur

Despre templul din Borobudur se vehiculează ipoteze legate de intervenţia OZN-urilor în construcţia sa, şi deci implicit a unor fiinţe extraterestre. Domul central al construcţiei este înconjurat de 72 de statui ale lui Buddha, nu Gautama Buddha ci Buddha, cum am spune noi azi despre Christos ca enitate distinctă faţă de Iisus. În numerologie şi în Cabala 72 este un număr mistic, deoarece se vorbeşte despre cele 72 de nume misterioase ale lui Dumnezeu. Să fi ştiut acei simpli indonezieni care au construit acest templu asemenea taine? Exclus! Şi atunci rămâne varianta construirii templului de către fiinţe extraterestre, mai ales că acolo mai sunt 2672 de reprezentări în piatră, ca nişte tablouri, şi alte 504 statui ale lui Buddha. Dacă adunăm cifrele din 2672 obţinem 8, cifra infinitului, iar de la 504, ca şi de la 72, obţinem 9, cifra spiritualităţii.

Amplasarea şi aspectul templului sunt realizate de aşa manieră încât privit de sus de la înălţime redă modelul unei Mandala formată din 6 pătrate şi 3 cercuri, deci din nou numărul 9. De altfel acestea sunt 9 platforme dispuse după schiţa unei geometrii sacre. De unde ştiau acei oameni simpli noţiuni de geometrie sacră? Cu certitudine de la fiinţe extraterestre!

Angkor Wat

Angkor Wat la rândul său stârneşte nedumeriri ample, deoarece s-a calculat că pentru construcţia sa s-au folosit 500 de milioane de tone de nisip şi rocă aduse de la 40 de kilometri depărtare, iar blocurile de piatră au fost tăiate perfect, şlefuite şi asamblate fără instrumente cum avem noi azi! Cum au reuşit acei oameni de acum câteva secole să realizeze aşa ceva? Este clar că alte fiinţe fie au făcut asta direct, fie le-au oferit celor de atunci un ajutor tehnologic indirect. Mai mult de atât, unul dintre amănuntele prea uşor trecute cu vederea, este că acest templu de la Angkor Wat este plasat cu faţa spre Vest, şi nu spre Est ca marea majoritate – dacă nu chiar toate – templele din lume! Ciudat, aşa e? Cele 5 turnuri ce se termină în floare de lotus ajung până la 65 de metri înălţime, aproape de mărimea hotelului Intercontinental din Bucureşti, deci este un monument impunător. Are o structură formată din 3 nivele, dintre care cel de dedesubt prezintă nişte caracteristici arhitectonice ce pot fi calculate şi realizate prin comparaţie doar în secolul nostru.

Stonehenge

Templul de la Stonehenge este şi el în curs de descifrare ca mister ancestral. Multă vreme nu a fost înţeles rostul acestor pietre plasate vertical, cu altele puse deasupra ca nişte grinzi, deşi prin anii 70 cercetătorii au emis ipoteza că avea rol de observator astronomic. Nu erau departe de adevăr, având în vedere că deschiderea secundară a templului este înspre Sud, şi la momentul precis al solstiţiului de vară printre două coloane megalitice la timp de seară se pot observa poziţiile precise ale anumitor constelaţii, dintre care două principale: Orion şi Pleiade. Vechimea ansamblului megalitic este estimată la cel puţin 10.000 de ani şi dacă ştim că are o conexiune cu templul de la Sarmisegetuza, prin unele tunele subterane ce străbat scoarţa continentului european, atunci ne putem face o idee despre ce ştiau şi druizii, şi strămoşii noştri geto-daci, despre multe lucruri.

În urmă cu câţiva ani cercetătorii britanici au demarat o serie de cercetări la Stonehenge, intrigaţi de faptul că locul respectiv nu-şi dezvăluia deloc miezul misterului. Au venit cu o idee briliantă, şi anume au folosit o soluţie fosforescentă, cu care au acoperit partea exterioară a pietrelor ce alcătuiesc cercul exterior. Astfel estimau că prin această procedură urmau să descopere ceva. Şi au descoperit. La apus pereţii exteriori au început să reveleze nişte inscripţii în limba vechilor druizi, şi entuziasmul cercetătorilor a fost pe măsură. Pe alocuri scrisul nu se vedea deoarece suprafaţa exterioară suferise de depuneri de pe urma factorilor naturali, aşa că specialiştii cu curăţat cu atenţie aceste porţiuni şi nu mică le-a fost mirarea să descopere că mai ales pietrele dinspre nord-est, deci spre Răsărit, erau pline de sus până jos de ceea ce au considerat ei că erau invocaţii pentru anumite ritualuri. Dacă templul este orientat către Orion şi Pleiade, cu cine luau contact druizii de la Stonehenge în vremea aceea? Cu alte fiinţe extraterestre?

Chichen Itza

Un alt templu care a stârnit de asemenea vii dispute în lumea cercetătorilor, atât oficiali, cât şi din afara ştiinţei propriu-zise, este cel de la Chichen Itza. Piramida lui Kukulkan/Quetzalcoatl de acolo aşa cum au analizat cercetătorii are exact 365 de trepte, câte zile are anul. De unde ştiau mayaşii asta? Pentru aşa ceva sunt necesare solide cunoştinţe de astronomie, deşi mulţi ar putea spune că e uşor să numeri zilele, prin observaţii repetate ale mişcării Soarelui de-a lungul anului, dar problema se pune că trebuie să ştii de când începe numărătoarea şi când se termină cele 365 de zile. Un alt aspect este că piramida de acolo are 9 nivele, cu 91 de trepte şi dacă împărţim 91 la 9 obţinem 10,11. Cunoşteau oare mayaşii sistemul decimal în baza lui 10? Foarte posibil. Un alt amănunt intrigant care ţine de misterul unghiului în care a fost amplasată piramida de acolo, este că la echinocţiile de primăvară şi toamnă, din vârful piramidei către în jos la baza ei se formează numai pe porţiunea treptelor o umbră ce aminteşte de mişcarea unduitoare a unui şarpe care coboară spre sol. Interesant efect optic, aşa e? Cine şi de ce a dispus construirea Piramidei lui Kukulkan în poziţia respectivă?

Unul dintre misterele prezente permanent la Chichen Itza este cel legat de zgomotul asemănător picăturilor de ploaie care cad în rafale, zgomot care se produce pe ultimele trepte şi pe platforma de sus a piramidei, când vizitatorii păşesc pe acele porţiuni când e vreme bună. Este un efect sonor foarte ciudat produs atunci când vizitatorii păşesc acolo. Cine cunoştea asemenea inginerii ce ţin de domeniul modern al Cimaticii – Ştiinţa Geometriei Sunetelor?

Piramida Kukulkan are particularităţi foarte stranii, printre care 52 de panouri care lasă impresia unui veritabil calendar astronomic. Şi ştim din calendarul nostru modern că anul are 52 de săptămâni! De asemenea la Teotihuacan, un alt vestigiu mayaş, piramida Soarelui de acolo este amplasată astfel încât faţeta ei vestică ei este îndreptată direct către constelaţia Pleiadelor, ce se poate vedea pe cer odată cu lăsarea serii. 11 dintre străzile acestui oraş antic duc spre acelaşi loc din incinta complexului arhitectonic care este orientat geografic şi cardinal către Pleiade. Iar aleea imensă care trece prin faţa Piramidei Soarelui de la Teotihuacan este îndreptată tot către constelaţia Pleiadelor, ca reper fix Pământ-cer. Cum de ştiau mayaşii antici că Pleiadele aveau un rol major în viaţa lor? Această constelaţie este de altfel încastrată cu culoare roşie în podeaua de rocă a celei mai puţin trunchiate platforme. La o mică distanţă de complexul templelor, în încăperile surpate în care arheologii cred că au trăit preoţii mayaşi, Pleiadele sunt descrise pe podea într-un roşu sclipitor. La fiecare 52 de ani, şi în fiecare an la data de 17 noiembrie, Pleiadele ajung fix deasupra pe verticală, şi mayaşii aveau odată la 52 de ani, deci din generaţie în generaţie, un ritual sacru legat de conexiunea cu fiinţele spirituale ce veniseră din această constelaţie şi le aduseseră cunoaşterea. Vechile civilizaţii din peninsula Yucatan  – mayaşii, toltecii şi aztecii – aduseseră un omagiu acestei constelaţii şi fiinţelor extraterestre venite de acolo, datorită faptului că respectiva cunoaştere oferită de către cei din Pleiade aducea Noul Foc în locul Vechiului Foc, în realitate Noua Cunoaştere faţă de Vechea Cunoaştere.

Şi la vechii greci pe data de 17 noiembrie erau celebrate Pleiadele, fix la miezul nopţii când constelaţia se află chiar deasupra capului pe verticală 0.  Multe dintre templele vechilor greci, atunci când au fost construite, au fost amplasate astfel încât să fie orientate după poziţia Pleiadelor. Şi în alte zone ale lumii, la fel ca în America de Sud şi Europa, şi America Centală şi de Nord, Pleiadele au pătruns ca influenţă foarte profund în fiecare cultură a acelor vremuri. Tribul dyakilor din Borneo şi cel al berberilor din Africa de Nord şi unele dintre primele civilizaţii arabe ale Asiei Mici considerau că acest mic mănunchi de stele erau punctul central al universului şi sediul nemuririi.

America de Nord

De exemplu în America de Nord, indienii nativi Lakota dar şi din alte triburi de acolo, deşi nu au ridicat temple ca în alte zone ale lumii, credeau că după ce-şi încheie existenţa pământeană, oamenii merg înapoi acasă în Pleaide. Înapoi acasă în Pleiade! Ce formulare extrem de interesantă! Inclusiv vechii egipteni, aşa cum am mai scris în revistă, pe lângă constelaţia Orion şi cele trei stele principale ale ei care sunt reproduse de cele trei mari piramide, amplasaseră acest complex arhitectonic impunător, cel mai mare din lume, tot după poziţia constelaţiei Pleiade. Şi faptul că diagonala Marii Piramide este de 12. 913, 75, înmulţită cu 2 ne dă exact 25. 827,5 adică exact cât este ciclul Pleiadelor în jurul sistemului nostru solar sau invers, e acelaşi lucru dacă-l considerăm ca o mişcare dublă a celor două sistemele stelare. De unde ştiau oare vechii egipteni durata de rotaţie în jurul Pleiadelor? Dacă sunt 25.825 de ani înseamnă că ori a fost consemnată această chestiune în însemnările astronomice de la un an la altul, ceea ce nu este valabil deoarece nu s-au găsit asemenea lucruri în nicio descoperire de până acum la Marea Piramidă, ori aceste informaţii le-au fost transmise vechilor egipteni direct de către cei din Pleiade, în baza cunoaşterii oferite. De altfel acest număr al rotaţiei în jurul Pleiadelor a fost încastrat în patru locaţii diferite din Marea Piramidă a lui Kheops.

Concluzia?

Vedem deci că aproape la toate templele spirituale ale lumii din vechime a existat o influenţă şi o intervenţie directă, uneori discretă, alteori mai vizibilă, a fiinţelor din Pleiade. Este posibil ca prin intervenţia lor civilizatoare să fi pus bazele unui sistem vast de dezvoltare a conştiinţei la om, prin aducerea a ceea ce se numeşte ”sacru”. Acest ”sacru” putea fi înţeles şi manifestat doar în zona templelor, care datorită formelor lor arhitecturale probabil asigurau un anumit tip de frecvenţă, cum este Borobudur care are aspectul unei Mandala când îl priveşti de sus. Deci Geometrie Sacră, indiferent că vorbim de Borobudur, Angkor Wat, Stonehenge, Sarmisegetuza, Teotihuacan, Chichen Itza sau alte temple din alte zone ale lumii.

Însă ceea ce este cel mai uimitor în toată această chestiune a templelor spirituale ale lumii, aşa cum demonstrează calculele efectuate, este că toate acestea au fost construite de-a lungul unor linii care le unesc în linie dreaptă, pe unele dintre ele, iar altele sunt interconectate astfel încât indiferent în ce direcţie trasăm aceste linii între asemenea temple, se formează o grilă de geometrie sacră. Cu alte cuvinte toate, dar absolut toate aceste temple spirituale au fost amplasate la vremea lor după un model dinainte stabilit – cu certitudine de către cei din Pleiade – astfel încât să rezulte o grilă geometrică sacră ce poate proteja zonele locuite de oameni de-a lungul mileniilor. Scopul acesteia? Poate că viitorul ne va dezvălui miezul acestei taine ancestrale în timpul vieţii noastre…

1 COMENTARIU

Gânduri?

Lasă-ne o vorbă!
Cum te strigă?