Complexul B – Viaţă şi sănătate
© CC0 / Pixabay

Foarte puţină lume cunoaşte cu adevărat beneficitatea acestui complex natural de vitamine B pentru corpul nostru.

În parte pentru că majoritatea generaţiilor vârstnice nu au internet şi deci nu se pot documenta decât din surse limitate ale presei scrise, şi în parte pentru că cei care au acces la internet sunt interesaţi preponderent de alte chestii. Şi ca urmare sănătatea este un capitol aflat mai la coada lucrurilor care prezintă interes. Asta se întâmplă deoarece deseori suntem mult prea preocupaţi de atâtea şi atâtea treburi pe care le considerăm mult prea importante în relaţia cu propria sănătate.

Doar atunci când ni se întâmplă să ne îmbolnăvim ne aducem aminte şi ne spunem nouă înşine că sănătatea e cea mai de preţ şi bla, bla, bla…

Suntem ipocriţi cu noi înşine?

Cine ştie…

Până una alta haideţi să vedem de ce sunt atât de importante vitaminele din complexul B.

Această categorie a B-urilor este singura cunoscută care are mai multe formule, astfel încât avem de la B1 până la B17, singura care nu e vitamină în realitate, în adevăratul sens al cuvântului, fiind B16 – aceasta fiind derivată din aminoacidul glicină.

Vitamina B1 – împreună cu B12 susţine activitatea psihică şi sistemul nervos, contribuind din plin la capacitatea de memorare şi deci la o bună funcţionare a acesteia.

Cei care prezintă de exemplu probleme de memorie au un deficit major de B1 şi B12.

Reglează buna funcţionare a inimii, a digestiei, are un rol major în formarea celulelor sanguine.

B1 se găseşte în stare naturală în cereale, portocale, cartofi copţi, mazăre.

Vitamina B2 – rolul său este esenţial în reglarea nivelului de carbohidraţi în organism, în creşterea normală  a ţesuturilor şi în buna funcţionare a pielii.

Este foarte importantă pentru sistemul imunitar şi mai ales pentru claritatea vederii.

B2 fixează şi nivelul hemoglobinei în sânge ceea ce ajută împotriva anemiei care poate apare mai ales în perioada iernii când consumăm alimente cu slabe cantităţi de nutrienţi.

Se găseşte în produsele lactate, în hrişcă şi ovăz, în ficatul de vită şi în carnea de porc, precum şi în ouă.

Vitamina B3 – este implicată în câteva zeci de procese ale corpului ce ţin de metabolism, deci deficitul de vitamină B3 poate duce la boli metabolice.

De asemenea deficitul de B3 duce la manifestarea migrenelor, la creşterea colesterolului şi trigliceridelor şi a tensiunii arteriale, la probleme de memorie şi oboseală.

Spre deosebire de B2, vitamina B3 transformă carbohidraţii în energie, adică ceea ce mâncăm devine energie necesară organismului.

Fiind necesară pentru metabolizarea proteinelor animale şi vegetale, şi a grăsimilor animale şi vegetale, această vitamină are rolul de detoxifiere a corpului în urma procesului digestiv.

Se găseşte în ciuperci, carne de pui şi de curcan, roşii, dovlecei, conopidă.

Vitamina B4 – mai este numită adenină sau acidul folic şi ajută la formarea globulelor roşii, metabolizarea proteinelor, absorbţia fierului deci combate anemia, are un rol major în producerea acizilor nucleici ADN şi ARN şi a zaharurilor şi aminoacizilor.

Deficitul sau lipsa de B4 provoacă anemie severă, dereglarea funcţiei sanguine şi dereglarea oxigenării celulare, deci determină diminuarea stării de conştienţă şi discernământ şi predispune la cancerul de col uterin.

De asemenea deficitul de B4 favorizează apariţia infecţiilor şi dereglarea numărului de leucocite.

B4 se găseşte în orez, porumb, fasole, sfecla de zahăr, ţelină, soia drojdie de bere – este chiar indicat consumul moderat de bere, cacao, miere, polen, lăptişor de matcă.

Vitamina B5 – numită şi acidul pantotenic are un rol important în metabolismul glucidelor, a compuşilor lipidici – grăsimile din făinoase adică şi a proteinelor, generând energia necesară organismului.

B5 este direct corelată cu buna funcţionare a glandelor suprarenale şi din punctul acesta de vedere are legătură cu stările de frică şi de bucurie.

Lipsa de B5 determină tulburări neurologice – mialgii, oboseală accentuată, cefalee, tulburări de somn.

Găsim vitamina B5 în ficat de vită, ouă, porumb, ciuperci, broccoli, roşii şi iaurt.

Vitamina B6 – mai este numită şi piridoxină şi are rol de intermediere la nivelul sistemului nervos şi susţine sistemul imunitar.

Lipsa de B6 duce la astenie, nervozitate, insomnie, pierdere în greutate, tulburări neurologice şi mentale.

Are un rol important în asimilarea magneziului şi în metabolismul aminoacizilor şi al fierului necesar organismului. De aceea este recomandată împreună cu celelalte vitamine atunci când facem efort fizic precum sportul.

Se găseşte în muşchiul de vită făcut la grătar, în pieptul de pui la grătar, ciuperci, mazăre verde, morcovi, ardei gras roşu, ţelină, banane, cartofi copţi în coajă, căpşuni, ceapă crudă – atât verde cât şi în cea uscată, în peşte – cod, ananas şi struguri.

Desigur este o listă restrânsă dar acestea sunt principalele alimente în care găsim B6.

Vitamina B7 – biotina, spre deosebire de celelalate B-uri, aceasta are un rol fundamental în privinţa parametrilor de regenerare ai organismului, deoarece împiedică îmbătrânirea pielii dar previne şi diabetul, stopează încărunţirea şi căderea părului, ameliorează durerile musculare şi îmbunătăţeşte performanţele fizice, contribuind din plin la absorbţia proteinelor, glucidelor şi lipidelor.

Deficitul de B7 duce la anemie, stări de greaţă, oboseală, conjunctivită. Se găseşte în carnea de pasăre – în organe mai ales, lactate – iaurt, peşte – mai ales somon, carnea de porc, mazăre, fasole verde, brânză, broccoli, banane, cartofi, conopidă, nuci şi ciuperci.

Vitamina B8 – este sintetizată de către organism dar în cantităţi prea mici pentru necesarul nostru zilnic.

Deficitul de B8 poate determina uscarea excesivă a pielii, căderea părului, scăderea nivelului de hemoglobină şi implicit şi a oxigenării cerebrale, lipsa poftei de mâncare, alterarea stării psihice care poate merge chiar până la halucinaţii.

Contribuie la eliminarea toxinelor din corp şi lipsa vitaminei B8 determină perturbarea activităţii cerebrale şi a capacităţii memoriei. Se găseşte în carnea de porc – în organe mai ales – ficat, rinichi, în ouă, lactate – iaurt, cereale integrale, porumb, ciuperci, roşii, nuci, morcovi.

Vitamina B9 – acidul folic are rolul de metabolizare a proteinelor şi al acizilor nucleici, precum şi în formarea celulelor roşii – hematiile, deci favorizează absorbţia fierului în corp.

Lipsa de B9 determină probleme de memorie, tulburări nervoase majore şi anemii severe, probleme de vedere, probleme cardio-vasculare şi riscul apariţiei cancerului.

Este esenţială pentru dezvoltarea creierului în perioada copilăriei şi adolescenţei. Favorizează creşterea părului, stimulează sistemul imunitar, previne ateroscleroza şi leucemia.

B9 se găseşte în ficatul de vită, de viţel,de porc şi de pui inclusiv în cel de curcan, în mazăre, fasole uscată şi verde, salată verde, spanac, broccoli, sparanghel, varză de Bruxelles, gălbenuşul de ou, lactate fermentate şi banane.

Vitamina B10 – împreună cu B9 contribuie la formarea şi metabolismul celulelor roşii, deci s-ar putea spune despre B10 că joacă mai degrabă un rol de catalizator pentru unele din celelalte B-uri.

Prin favorizatea absorbţiei de B9 determină îmbunătăţirea memoriei, a funcţiilor cerebrale şi a activităţii intelectuale.

Cafeaua şi alcoolul consumate în exces reduc drastic cantitatea şi rolul acestei vitamine în organism. B10 mai este numită şi vitamina anti sclerozei deoarece stopează această dereglare.

Deficitul de B10 duce la depresii şi constipaţii cronice, la depigmentarea părului de pe cap şi deci la îmbătrânire prematură, la uzură accentuată a corpului, la dureri frecvente de cap.

Prezenţa ei în organism ajută la menţinerea pigmentului părului, la regenerarea celulară, la menţinerea nivelului de oxigenare celulară, la modificări benefice la nivel de ADN.

Este foarte important de ştiut că orice prelucrare termică a alimentelor în care se găseşte B10 determină deteriorarea parţială a acesteia.

Se găseşte în tărâţe – de aceea borşul consumat este un adevărat panaceu pentru corp, în orezul integral, în germenii de grâu, în iaurt, în gălbenuşul de ou, ciuperci, banane, hrişcă, dovleac şi toate leguminoasele rădăcinoase.

Vitamina B11 – numită şi vitamina S, despre care doctorii nu vorbesc aproape sau chiar deloc.

Stimulează secreţiile digestive şi favorizează metabolismul deci este indicată pentru menţinerea echilibrului metabolic.

Lipsa de B11 determină uscarea pielii în mod excesiv ceea ce duce la apariţia celulitei şi la dereglări care includ bolile metabolice, de asemenea determină oboseală cronică, ameţeli accentuate, greaţă, confuzie la nivel mental, anemie şi slăbiciune musculară accentuată.

B11 favorizează formarea ţesuturilor deci contribuie în urma leziunilor organice sau exterioare, reduce nivelele de trigliceride şi de colesterol rău, măreşte fluxul de energie în corp deci vitalitatea şi ajută la dezvoltarea organismului fiind indicată mai ales pentru sportivii de performanţă.

Se găseşte în carnea roşie de vită, gălbenuşul de ou, peşte, lactate, cartofi, portocale şi în toate verdeţurile.

Vitamina B12 (ciancobalamina) – constituie cel mai puternic factor antianemic cunoscut până în prezent. Astfel, dintre proprietăţile ei, enumerăm următoarele:

  • participă activ la metabolismul proteinelor, lipidelor şi glucidelor;
  • contribuie la funcţionarea normală a celulelor, în special a celor din măduva osoasă ;
  • are rol benefic asupra sistemului nervos şi a traiectului gastrointestinal;
  • acţionează în mod esenţial în formarea globulelor roşii la nivelul oaselor, în sinteza proteinelor care participă la formarea diferitelor ţesuturi, precum şi în sinteza nucleoproteinelor.

B12 este ideală pentru creştere.

Insuficienţa ei în alimentaţie duce la instalarea unor grave anemii (anemia pernicioasă, manifestată prin anemie generală şi tulburări nervoase deosebit de grave care pot duce la schizofrenie sau paranoia).

În plus, această vitamină are un rol important şi în protejarea celulelor hepatice, datorită proprietăţii ei de a împiedica depunerea grăsimilor în ficat. Principala ei substanţă, cobalamina, este destul de eficientă şi în tratarea bolilor precanceroase şi în cele canceroase.

Este solubilă în apă, stabilă la căldură (nu e distrusă la temperartura de 100°C de exemplu), fiind însă inactivată de lumină, ca şi de excesul de vitamina C, de alcool şi de somnifere. Eficacitatea ei sporeşte prin asociere cu B6, B9, C, precum şi în prezenţa potasiului.

Necesarul zilnic de vitamina B12 este de 2-2,5 micrograme pentru adulţi, ceva mai mare pentru copii, si de 2,2-2,6 micrograme pentru femeile aflate în perioada de sarcină şi de alăptare.

Important de reţinut este că regimurile vegetariene stricte pot provoca hipovitaminoze B12, motiv pentru care astfel de regimuri alimentare trebuie evitate.

B12 este indicată în anemii de orice fel, în nevralgii, dureri reumatismale, oboseală fizică şi intelectuală, colite, alergii, iritabilitate, depresii, insomnii, alcoolism, reflexe lente, dificultăţi de comunicare şi de vorbire, anorexie.

Este foarte eficientă pentru cei afectaţi de ateroscleroză. B12 se găseşte în iaurt, în parmezan, în peşte, cereale, în carnea de pui şi de vită şi în ouă.

Vitamina B13 – Aceasta vitamină metabolizează acidul folic şi vitamina B12. Acidul orotic cum mai este denumită B13 poate preveni anumite tulburări hepatice şi îmbătrânirea prematură. Este de asemenea considerat un adjuvant în tratamentul sclerozei multiple.

Afecţiunile provocate de carenţa de B13 nu sunt încă bine cunoscute.

Printre sursele naturale în care se poate găsi această vitamină sunt: rădăcinoasele, zerul din lapte. Vitamina B13 este influenţată negativ de prezenţa apei şi a luminii solare.

Vitamina B15 – acidul panganic, încă nu este foarte bine studiată şi de aceea nu este considerată de fapt o vitamină în adevăratul sens al cuvântului, deoarece nu s-a demonstrat rolul ei indispensabil în procesul de nutriţie. Totuşi are rol antioxidant şi o acţiune asemănătoare cu a vitaminei E.

B15 are efecte maxime administrată împreună cu vitaminele A şi E.

Studiile cu privire la B15 sunt limitate. Totuşi printre benefiiciile acesteia se pot număra: protejează ficatul împotriva cirozei, măreşte durata de viaţă a celulelor, diminuează nevoia de alcool, ajută la rapida recuperare după oboseală, scade nivelul colesterolului din sânge, asigură protecţia împotriva agenţilor poluanti, atenuează simptomele crizelor de astm şi anghină, stimulează răspunsul imunitar al organismului.

Carenţa acestei vitamine poate provoca boli de inimă, afecţiuni nervoase şi glandulare, insuficientă oxigenare a ţesuturilor. Nu s-au înregistrat cazuri de toxicitate ale vitaminei B15. Ea se găseşte în orezul brun, cereal, sâmburi de caise şi de migdale. Ca şi în cazul altor vitamine, apa şi lumina solară influenţează negativ prezenţa acesteia în formula ei stabilă în organism.

Vitamina B16 – e foarte puţin studiată, ea se mai numeşte dimetilglicină şi rolul ei este acela de a ajuta respiraţia celulară şi în cazul  covulsiilor atunci când acestea apar. Se găseşte în gălbenuşul de ou, stridii, toate categoriile de peşte, în orez, fasole şi seminţe.

Vitamina B17 (letril) – ca structură chimică, această vitamină este o combinaţie a două molecule de glucoză (una de benzaldehidă şi una de acid cianhidric) numită amigdalină. În reţetele medicale e cunoscută sub numele de nitrilozidă şi se extrage din sâmburii de caisă.

După studiile efectuate până acum, se pare că letrilul deţine proprietăţi specifice de prevenire şi tratare a cancerului.

În momentul de faţă, deşi nu s-au stabilit cu exactitate încă nivelele de toxicitate, cantităţile excesive de letril pot fi periculoase. Doze mai mari de 3 grame nu ridică probleme, dar nu este indicat a se lua mai mult de 1 gram odată. Totuşi din punct de vedere medical nu este recunoscută ca vitamină la modul concret, deşi rolul ei în organism, după cum arată szudiile, este fundamental în ceea ce priveşte prevenirea bolilor grave – cancerul de orice fel, osteoporoza avansată şi artroza.

Deci se pare că B17 acţionează ca un inhibitor foarte eficient în privinţa asta. Vitamina B17 se găseşte cu preponderenţă în toate seminţele de fructe – măr, pară, caisă, mei, hrişcă, în fasole verde, mure, zmeură, afine, dar şi în sfeclă, spanac, migdale, cartofi.

După B17 mai există restul de vitamine de la B18 la B22, deşi studiile demonstrează în privinţa acestora din urmă că mai degrabă sunt nişte compuşi, decât vitamine propriu-zise, rolul lor fiind anticancerigen – B18, B21 şi B22, acţionează eficient asupra funcţiilor cerebrale şi pielii – B21, protejează metabolismul şi transportă acizii graşi prin organism – B20, şi ajută la regenerarea celulară – B22 care se găseşte în aloe vera.

0 0 voturile
Recenzie Articol
Abonează-te
Informează-mă despre
guest

0 Comentarii
Feedback-uri în linie
Vezi toate comentariile