Oare cine a inventat religiile? Se recunoaşte un Dumnezeu unic, dar de ce sunt atâtea religii şi atât de controversate!? Care religie este mai bună şi de ce?
Dacă sunt rele sau bune, comode sau incomode, obositoare sau relaxante, tradiţiile şi obiceiurile ne marchează viaţa. Cert este că aceste tradiţii şi tot ce ţine de ele tot oamenii le-au inventat. N-au existat întâi tradiţiile şi apoi oamenii.
La origini, probabil că ne-au fost induse prin diverse simboluri pe care civilizaţia umană nu prea le înţelegea. Odată acestea înrădăcinate, rasele deştepte s-au folosit de ele completându-le din când în când cu câte „una sau alta”, în funcţie de interesul lor. Alături de tradiţii au apărut şi obiceiuri bune sau proaste care au rămas ca legi nescrise mult mai puternice decât legile scrise. Se transmit prin mentalul colectiv, din generaţie în generaţie, devenind odgoane puternice de legat „turmele” de oameni.
Porcul se taie de Ignat, ouăle se vopsesc în Joia mare, de Florii te duci cu salcie la biserică, de Paştele Blajinilor „mănânci” cu morţii, etc. Câte sate şi câte cătune are o ţară atâtea tradiţii şi atâtea obiceiuri cu „bune şi cu rele”.
O tradiţie prin Moldova, prin Maramureş, este ca flăcăii să se cotonogească cu bâte, alta prin Câmpia Dunării (paparudele) este să arunci apă din abundenţă pe tinere adolescente ca să vină ploaia. Am făcut şi eu pe paparuda în adolescenţă şi-am zăcut două săptămâni.
De la gândirea primitivă până la cea modernă nu este un salt mare ci numai un pas. Viaţa modernă alterează viaţa satului şi-o aşează pe un făgaş puţin grotesc. Acum nu mai sunt case de ţară, sunt case ca la oraş, cu materiale moderne, cu WC-uri în case, iar oamenii afişează o emancipare peste noapte care frizează ridicolul.
Sigur, civilizaţia se strecoară insidios prin toate cotloanele, dar la ce bun se mai practică tradiţiile? Suntem grăbiţi şi nu înţelegem rolul tradiţiilor şi simbolurilor în viaţa noastră, dar ne agăţăm de ele. Nici nu ne străduim să le înţelegem ca să nu ne încurcăm mintea, le luăm pe toate la pachet, şi tot ce facem devine automatism.
Nu ştim ce simbolizează crucea şi de ce unii o fac de la stânga la dreapta, iar alţii de la dreapta la stânga. Nu ştim ce simbolizează catapeteasma, naosul, pronaosul, liturghia, împărtăşania, dar ca ritualişti respectabili le practicăm fiindcă vin de la moşii noştri. Nu de la strămoşi pentru că ei cunoşteau simbolurile şi le aplicau în cunoştinţă de cauză în viaţa lor. Punem înaintea spiritului şi înaintea sufletului tradiţia, obiceiurile, sărbătorile şi câte altele. Datele sărbătorilor, modul în care sunt alese aceste date, totul aparţine unei programări umane. De fapt toate aceste minunate sau ciudate evenimente sunt stabilite de religie.
Oare cine a inventat religiile? Se recunoaşte un Dumnezeu unic, dar de ce sunt atâtea religii şi atât de controversate!? Care religie este mai bună şi de ce?
Din comoditate nu ne punem prea multe întrebări ca să nu scotocim după răspunsuri pentru că aşa este mai liniştitor!
Trebuie – acest cuvânt cheie în viaţa noastră ne este implementat din copilărie până la moarte. Cu acest cuvânt ţi se închide gura şi te simţi obligat să te înregimentezi în orice fel de sistem.
La musulmani există două mari sărbători – Ramadanul şi Ramazanul – cu tradiţia ciudată de a posti ziua şi a mânca noaptea. Vă daţi seama la ce mod se modifică bioritmul şi se dă peste cap organismul?
La ortodocşi nu existau atâtea zile cu dezlegare la peşte înainte. Au apărut cu timpul preoţi mai deştepţi care au dat aceste dezlegări şi cred că este mai bine. Catolicii ţin post cu ouă şi brânză, dar nu mănâncă deloc carne.
Dacă toţi suntem oameni făcuţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu oare de ce tradiţiile atât de diferite ne despart şi reuşesc să ne învrăjbească?
Cunoaşteţi adevărul şi el vă va elibera – spune întemeietorul creştinismului. Care adevăr să-l cunoaştem şi de la cine vine acest adevăr?
Atâţia dumnezei ne-au modificat genetic încât adevărul se pierde undeva în vremuri imemoriale. Scotocind în istoria reală a Pământului ar fi indicat să privim atent cine a inventat tradiţiile şi religiile, şi să ne punem simplu întrebarea: de ce au fost inventate?
Suntem atât de programaţi mental să înghiţim tot felul de adevăruri religioase, politice, istorice, sociale, familiale, încât adevărul intuitiv nu mai are nimic de transmis fiindcă nu-l recunoaşte mai nimeni, chiar dacă este cel mai valabil.
Şi cum vă spuneam, zeii au creat, iar omul a preluat toate metodele de înregimentare şi supunere!
