Odată deschisă ușa cu lumea necuvântătoarelor, se va face un pas înainte spre acceptare și cunoaștere.
Pe un post de televiziune am urmărit o emisiune care m-a lăsat cu „gura căscată”. În respectivul documentar era vorba despre înființarea unei universități pentru oameni dotați pentru a vorbi cu animalele. În fapt, comunicau mental cu acestea, acești oameni având capacitatea de-a intra pe frecvența animalelor.
Ce este fantastic în acest fapt?
Faptul că acest lucru deschide o poartă spre lumea necuvântătoarelor atât de chinuită și masacrată de „cununa creației” – omul!
Un alt lucru formidabil în această situație este că, la această universitate sunt foarte mulți cursanți. N-am văzut emisiunea de la început, dar am văzut povestea unei femei care lucra (și cu poliția) într-o grădină zoologică, unde comunica pe bune cu animalele cu probleme de comportament.
Un papagal abandonat de stăpână pentru un serviciu în Europa, i-a comunicat acestei femei că, fără stăpâna lui nu mai vrea să trăiască, având o relație de suflet cu ea extraordinară. A doua zi a fost găsit mort în colivie.
O maimuță chinuită în laboratoare de cercetători i-a transmis femeii că refuză să mănânce, pentru că nu știe la ce chinuri va mai fi supusă. Problema ei era că, nu rămânea gestantă vara ca toate suratele, ci iarna, iar mințile bolnave ale oamenilor încercau pe toate căile s-o „vindece” omorând-o cu tot felul de operații și tratamente traumatizante.
Odată deschisă această ușă cu lumea necuvântătoarelor, sigur se va face un pas înainte spre acceptare și cunoaștere. Acum, când spui unui om animal, jignești regnul animal. Dovadă clară că animalele înțeleg și sunt inteligente, este și faptul că oricât le-ar chinui un copil, ele nu ripostează.
Animalele au nevoie de energia iubirii noastre pe care o așteaptă de la noi! Așa cum așteaptă hrana și apa, așa așteaptă și mângâierea noastră. Pe un om dacă îl lovești și țipi la el, pleacă de lângă tine. Un animal rămâne și îți suportă toate toanele. Ele nu „prind șmecheriile” minților noastre, dar înțeleg ce le spui, și se încarcă cu vibrația sufletelor noastre!
Acum, fiindcă oficial s-a făcut acest mare pas, după părerea mea, ar fi bine de urmărit cum vor evolua lucrurile. Și ca o cârcotașă ce sunt, m-am gândit ca nu cumva această universitate să fie o capcană pentru acești oameni dotați, pentru a fi depistați și eliminați…
Însă acum, dacă a existat un precedent, nimeni, nici măcar „zeii răi” nu mai pot mușamaliza lucrurile, pentru că odată stabilit acest lucru de Sus și sosind timpul, se vor naște mult mai mulți oameni cu capacitatea de a comunica cu animalele.
Câinele nostru latră într-un anume fel când vrea apă, altfel când vrea mâncare, și cu totul aparte când este un intrus în zonă! Se alintă și este înțelept, simte când suntem supărați sau veseli! Când sunt singură acasă, toată noaptea doarme lângă ușă și nu pleacă de acasă, el care este mai tot timpul un haiduc rătăcitor!
Și cum vă spuneam, este un pas înainte pentru lumea în care trăim, iar noi va trebui să ne modificăm atitudinea și să gândim și altfel despre capacitatea lor de iubire și sacrificiu!
