Un picior drept trebuie luat şi înţeles ca fiind omul drept, care îşi bazează existenţa pe moralitate şi integritate, în timp ce pantoful strâmb este omul care nu respectă moralitatea.
Un proverb destul de ciudat în conţinutul său, având în vedere cum sună… Picior drept… pantof strâmb… Hmmm… Aţi văzut voi picior drept, drept? Sau pantof strâmb? Chiar strâmb? De obicei oamenii nu au picioarele chiar drepte, deşi în accepţiunea generală picioarele noastre sunt normale şi drepte dacă ele sunt chiar drepte aşa cum ni le vedem.
Dar ce vrea totuşi să spună acest proverb? Dacă luăm la propriu ceea ce spune proverbul, am putea considera la prima idee că se referă la încălţămintea care poate prezenta defecte de fabricaţie încă de pe bandă. Ştiţi cum sunt acele mici defecte în partea din faţă sau la ştaif, unde uneori o încălţăminte asamblată 1 sau 2 milimetri faţă de croiala originală poate cauza rosături sau bătături. În cel mai convenabil caz am simţi o jenă la mers. Dar nu la aşa ceva se referă proverbul, căci tâlcul proverbelor noastre merge mult dincolo de aspectul material.
Dacă v-aş spune că-l poţi ghici pe omul bun sau rău, hapsân, egoist, generos, machiavelic, profitor etc. nu numai după felul în care merge şi păşeşte, ci şi după tipul de încălţăminte pe care-l poartă, m-aţi crede? Probabil că aţi fi uimiţi să aflaţi că există şi o asemenea ştiinţă, de a citi semnalmentele încălţărilor pe care le poartă cineva. Dar despre astfel de chestiuni vom vorbi aici în revistă cu altă ocazie. Însă dacă ne referim la specificul determinat de asocierea dintre caracter şi manifestare, şi mai ales la relaţiile interumane, vom putea descoperi destul de uşor multe echivalenţe. Şi asta deoarece proverbele trebuie luate şi interpretate metaforic, cu trimitere către situaţiile concrete de viaţă prin care cu toţii trecem la un moment dat.
