Unde mergem după ce murim?
© CC0 / Pixabay

Oamenii de ştiinţă s-au pus asiduu pe cercetare în acest sens şi au descoperit, pe baza mecanismelor psiho-neuronale, că mare parte din aceste aşa zise întâlniri sunt în realitate produsul psihic bazat pe credinţa şi convingerea religioasă a acelui om…

Întrebarea aceasta a răscolit vreme de milenii întreaga omenire, indiferent că era vorba de Omul de Neanderthal, de Cro Magnon  sau de alte specii hominide ce prezentau primele forme de raţionament, ori de modernul Homo Sapiens care utilizează tot felul de gadgeturi în prezent pentru a găsi eventualul răspuns la o asemenea dilemă existenţială.

Şi spun că e o dilemă pentru că, datorită faptului că  există la ora actuală atâtea religii şi curente religioase, pseudo-religioase, filozofice bazate pe sute de divinităţi, privind la toate acestea în raport cu criteriul de bază care este credinţa, ne punem următoarea întrebare, vizavi de Dumnezeu sau Creatorul.

Dacă există atâtea religii, deci credinţe, şi fiecare dintre ele pretinde că Dumnezeul ei este cel adevărat faţă de celelalte, atunci din punct de vedere al Realului Creator, al cărei religii este Dumnezeul cel adevărat?

Am putea spune al nici uneia şi al tuturor în acelaşi timp, dar asta este o altă chestiune ce ţine de nivelul de conştiinţă pe care-l pot atinge oamenii Pământului.

Ar trebui înţeles că indiferent că există atâtea scindări religioase în această lume atât de modernă pe dinafară, dar atât de zbuciumată în interiorul ei moral, există într-adevăr Creatorul, Conştiinţa Cosmică Universală, Dumnezeu, Entitatea Supremă sau cum vreţi să-i ziceţi, care se manifestă permanent în tot ceea ce există. Doar că mintea umană plină de tot felul de reguli, multe dintre ele înguste sau anacronice, tocmai datorită acestor reguli nu este capabilă să înţeleagă ce şi cine este Creatorul.

Mintea omului a devenit atât de plină de reflecţii ale realităţii, reflecţii datorate presupunerilor despre Dumnezeu, încât realitatea este interpretată deformat.

Aşa cum spunea Arsenie Boca „în mintea strâmbă totul se strâmbă” şi ce pretenţii să avem în ceea ce-i priveşte pe oameni dacă ei aleg fiecare să aparţină de un cult religios sau altul.

S-ar putea spune că dacă avem Liberul Arbitru, la naştere nimeni nu ne-a întrebat dacă vrem să fim creştini, budişti, islamişti, mozaişti şi aşa mai departe, pentru că fiind mici bebeluşi, nici nu putem decide pentru noi înşine în acest sens, deşi prin Sinele nostru spiritual avem dreptul de a alege chiar de la naştere. Doar că nu putem articula cuvintele şi nu avem încă noţiunile despre ce înseamnă raţionalul şi conştiinţa. Atunci aleg în locul nostru părinţii, bunicii sau neamurile, punându-i pe naşi să boteze.

Dacă o luăm pe fir înapoi pe baza Liberului Arbitru, logic ar fi conform acestei deducţii că încă de la naştere ni se încalcă acest Liber Arbitru şi întreaga noastră viaţă vom purta şi vom avea ceva care ne-a fost imprimat în conştiinţă şi mental împotriva voinţei noastre.

Căci cine poate spune de fapt ce comunică spiritul unui nou născut atunci când e botezat – acesta fiind un act împotriva voinţei sale?

Eu aş propune ca la botezul nou născuţilor să asiste şi o persoană clarvăzătoare care să transmită părinţilor şi naşilor dacă spiritul nou născutului e de acord cu aşa ceva sau nu!

Revenind la subiectul articolului, putem considera că această scindare a religiilor nu-şi are un fundament concret, deoarece chiar dacă toate vorbesc despre Dumnezeu, fiecare are interpretarea ei despre Dumnezeu.

Există de exemplu jainismul care exclude total ideea unui Dumnezeu ca Entitate oarecum de sine stătătoare, aşa cum este în creştinism de exemplu, în schimb se bazează pe ideea că Universul şi Viaţa reprezintă procese ale unei Energii care animă totul.

Budismul propagă ideea Vieţii fără a avea în centrul ei un Creator, deşi a împrumutat câteva elemente din hinduismul timpuriu. Acesta la rândul său deşi are o sumednie de zeităţi mai mici şi mai mari, întocmai ca în panteonul grecilor, peste toate zeităţile au trei mari entităţi – Brahma, Shiva şi Vishnu, trinitate pe care o regăsim şi în creştinism – Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.

Desigur că există şi religii cum este cea mozaică şi cea a strămoşilor noştri geto-daci, care se axau pe o singură divinitate, Dumnezeu sau Tatăl Ceresc, excluzând astfel eroarea pe care o fac toate celelalte religii de a atribui unor zeităţi roluri primordiale în propria existenţă.

Am făcut această expunere până în acest moment pentru a înţelege că fiecare religie, de la cele mai vechi până la cele moderne, se bazează toate pe fabricarea unui cult la care să adere cât mai mulţi prozeliţi. Şi asta deoarece funcţia minţii umane se bazează pe convingerile formate în urma aderării la respectiva religie, dacă persoana în cauză înţelege şi consideră că o religie sau alta i se potriveşte în raport cu propria mentalitate despre cum vede lucrurile şi divinitatea în propria existenţă. Deci din această perspectivă vorbim despre propria înţelegere la nivel mental a ideii de Dumnezeu de la care se ramifică apoi toate celelalte tipuri de înţelegere lumească la care se raportează individul.

Pentru că în funcţie de tot acest set de convingeri, mentalităţi şi crezuri, oamenii Pământului îşi formează apoi o convingere de-a lungul vieţii, care de altfel se propagă profund până la nivel celular şi de ADN, despre lumea de dincolo unde se vor duce după ce îşi încheie parcursul vieţii terestre.

Ca să vedeţi relativ statistic această realitate, iată principalele religii şi numărul lor de adepţi:

  • Creştinism: 2.1 miliarde
  • Islamism: 1.5 miliarde
  • Secularism/Nereligioşi/Agnosticism/Ateism: 1.1 miliarde
  • Hinduism: 900 milioane
  • Religia tradiţională chineză: 394 milioane
  • Buddhism: 376 milioane
  • Primitivi/Indigeni/ Animism: 300 milioane
  • Tradiţional african: 100 milioane
  • Sikhism: 23 milioane
  • Juche (nord-coreeană bazată pe autodeterminare): 19 milioane
  • Spiritism: 15 milioane
  • Iudaism: 14 milioane
  • Baha’i: 7 milioane
  • Jainism: 4.2 milioane
  • Shintoism: 4 milioane
  • Cao Dai (amestec de creştinism şi Islamism): 4 milioane
  • Zoroastrianism: 2.6 milioane

O parte din aceste religii au mai multe ramuri deci putem considera că fiecare grupare religioasă are propria sa viziune despre ce este dincolo de viaţa actuală terestră.

Raiul creştin sau Nirvana budistă sunt doar două dintre cele mai elaborate doctrine propovăduite cu asiduitate în ultimii 2000 de ani. Este evident că ele sunt nişte invenţii ale generaţiilor de preoţi budişti şi creştini, bazate pe nevoia de a controla voinţa maselor de oameni în vederea unei supremaţii impuse faţă de ele.

În realitate avem de-a face cu un imens conglomerat de convingeri şi credinţe, despre care comentăm imediat de ce sunt atât de importante din perspectiva câmpului mental colectiv.

Ştiinţa modernă şi neuroştiinţa mai ales, domeniu nou de cercetare care se ocupă cu efectele minţii asupra existenţei umane, au făcut paşi mari în descifrarea mecanismelor neuro-cerebrale şi psihice care acţionează în frecvenţe nevăzute ochiului uman.

Dacă religia ca şi concept vorbeşte la modul general şi empiric despre faptul că există o viaţă după ce murim aici, şi că sufletul este acela care porneşte după încheierea existenţei terestre într-o altă călătorie către alte spaţii, ei bine ştiinţa vine şi începe să dea răspunsuri tot mai clare în urma deceniilor de cercetare asupra unei asemenea probleme existenţiale.

Căci este o chestiune fundamentală existenţială, nu-i aşa, că toată viaţa ne punem întrebarea unde vom merge după ce ne terminăm viaţa pe Pământ…?

Mărturiile de tip empiric ale celor care trec prin moarte clinică, cel puţin în arealul religiei creştine, aproape toate se referă la trecerea prin acel tunel la capătul căruia îi aşteaptă o lumină strălucitoare, o Prezenţă în realitate care le vorbeşte şi apoi îi trimite înapoi pe Pământ.

Unii creştini după ce se întorc din moartea clinică povestesc faptul că s-au întâlnit cu rudele şi prietenii decedaţi cu mult timp înainte, acestea fiind cele mai des întâlnite situaţii.

Aşa să fie oare?

2 COMENTARII

LĂSAȚI O VORBĂ

Lasă-ne o vorbă!
Cum te strigă?