Ca om care am trecut prin tot felul de tratamente pot spune că bolile nu se pot vindeca niciodată doar prin pastile, oricât de performante ar părea acestea.
Ca om care am luat ani de zile pastile pentru dureri cronice, dar și ca terapeut o să spun câteva lucruri despre durerile cronice și felul în care le tratăm.
Este bine să înțelegem că suferința cronică, durerea cronicizată se poate trata cu pastile până la un punct, de suprafață. Odată ce se duce mai în profunzime și crește ca intensitate este clar că sursa durerii este undeva în partea nevăzută a noastră, în ceea ce numim corpuri subtile.
Învățăturile spirituale autentice ne îndeamnă să căutăm în noi înșine cauzele suferințelor. Sufletul unei ființe este aliniat la niște legi universale, cosmice, care nu pot fi încălcate și denaturate fără urmările de rigoare. Chiar și corpul fizic are niște legi interioare strâns corelate de această viață a Întregului și ar trebui să cercetăm mai atent ce înseamnă ritmurile circadiene ale organismului, un fel de ceas biologic care ne spune despre importanța repaosului și activității, despre asimilare și dezasimilare, despre hrănire și digerare, despre creștere și descreștere.
Organele și glandele endocrine nu sunt numai structuri fiziologice, ci au și o trăire mai subtilă, legată de ceea ce le guvernează și călăuzește. Fiecare organ are o parte nevăzută cu simțurile obișnuite, un fel de dublură a lui, extrem de sensibilă la ceea ce primim ca energie și vibrație din lumile nevăzute. Aceste energii fine sunt convertite apoi ca trăire, sentiment, emoție, de însuși modul în care ne raportăm la aceste vibrații, prin viața pe care o trăim zi de zi. Oamenii moderni și-au pierdut în timp rapid această sensibilitate a corpurilor subtile și-au dezvoltat cu precădere intelectul și capacitatea de stocare a informațiilor grosiere și astfel emoțiile generate de acest câmp energetic cu vibrație scăzută. Impresia generală este aceea că un om obișnuit este prizonierul acestui corp al emoțiilor cu vibrație joasă, hrănit în permanență de griji, frici, resentimente și alte trăiri încărcate de autoflagelare și de însingurare.
Nu întâmplător, numim acest înveliș dublu eteric, iar de acolo, din acest strat invizibil încă pornesc germenii actualelor și viitoarelor noastre sentimente și trăiri. Sufletul unei ființe cu un astfel de corp subtil, asemănător unui burete, care aspiră cu ușurință impresiile lumii în care a venit să experimenteze viața, sub toate formele ei de manifestare, de la cele mai grosiere aspecte ale sale la cele mai profunde și mai fine. Cum sufletul este corelat de spirit, de esența divină care însuflețește tot ce este viu, el se supune unor legi divine de care depind vitalitatea și puterea lui, precum și capacitatea de a se adapta la mediul in care respectiva ființă își duce viața. Cu alte cuvinte, prin suflet un om trăiește practic în mai multe dimensiuni, în același timp, iar armonia și echilibrul dintre acestea este cheia longevității și sănătății sale trupești și spirituale. Astfel, putem spune că boala nu este altceva decât o dizarmonie în viața acestei comuniuni dintre corp și spirit, iar cel care este primul influențat este chiar sufletul, partea intermediară care gestionează trăirile și sentimentele unei ființe. Simplist vorbind, se poate spune ca boala pleacă din suflet, sau de la modul în care acest corp subtil pierde legătura, armonia și echilibrul din cauza rupturii dintre spirit, esența divină și partea grosieră, pământeană.
La majoritatea oamenilor care trăiesc în prezent, cel mai dezvoltat corp subtil este cel emoțional, iar exacerbarea lui se datorează în special modului trepidant și manipulator în care își duc viața oamenii din societatea modernă: un stil de viață bazat foarte mult pe dorințe exterioare, sarcini, îndatoriri și munci cărora le lipsește aproape în întregime aspectul sacru al felului în care ne raportăm la curgerea vieții.
Dezvoltat peste măsură, acest corp emoțional pune practic stăpânire pe corpul fizic și îl subjugă oarecum, obligându-l să lucreze aproape continuu. Se produce astfel o dereglare hormonală, uneori de la vârste fragede, produsă de emoții scăpate de sub control, acaparatoare. Încă din adolescență, viitorul matur este înghiontit să creadă că o viață reușită înseamnă lucruri realizate, etichete, poziții sociale privilegiate, mai mulți bani.
Emoțiile nenaturale astfel produse (viața este un echilibru fin al energiilor corpului fizic, emoțional, mental) duc la crearea unor congestii și tensiuni care sunt un cadru propice pentru dereglările hormonale și sangvine, iar de aici până la durere și boală nu este decât un pas. Congestiile și inflamațiile întrețin durerile, dar ceea ce ar trebui să căutăm este sursa, cauza care stă în spatele lor. Este ceea ce omul obișnuit nu poate afla decât ieșind din zona de confort și accesând o altfel de stare vibratorie, care să îi permită alchimizarea suferințelor.
Vedem astfel cum suferințele, bolile, tensiunile de tot felul dispar uneori subit, aproape peste noapte (cazul vindecărilor spontane) atunci când acea persoană trece la un alt nivel al relației cu conștiința sa. Un om vindecat astfel este un om care a făcut pace cu el însuși în primul rând, iar ceea ce numim vindecare miraculoasă este o realiniere la planul divin și la armonizarea corpurilor sale (trinitatea interioară).
Ca om care am trecut prin tot felul de tratamente pot spune că bolile nu se pot vindeca niciodată doar prin pastile, oricât de performante ar părea acestea. Eficiența în cazul stopării unei boli, sau vindecării ei, este dată doar de pătrunderea în acel corp subtil și observarea, într-o primă fază, a gândurilor, emoțiilor, viziunilor pe care le avem și sentimentelor pe care le nutrim pentru noi înșine și pentru ceilalți. Din aceasta ajustare interioară putem să corectăm mecanismele fine care duc la îmbolnăvire și izolare față de viața spirituală.
Din pacea de care suntem capabili sau nu să o simțim față de propriile neputințe și dureri se pot naște germenii unei vindecări durabile.
Iertându-ne si iubindu-ne astfel, devenim capabili să iertăm o lume întreagă.
