Acasă Revista Cosmos Cunoaștere și evoluție VMAT2 – Gena lui Dumnezeu

VMAT2 – Gena lui Dumnezeu

0
3649
Nivelul de spiritualitate al unei persoane nu ține neapărat de mediul social/cultural/educațional, ci de factorul ereditar.
Timp estimat de citire: 8 minute

Gena lui Dumnezeu (VMAT2) ne deschide calea către abisul misterios al Sinelui nostru spiritual.

În numărul trecut al revistei la această rubrică a Dosarelor ați putut citi despre Gena X/Factorul X, respectiv acea genă în care se află un segment de program ce conține caracteristicile capacităților spirituale ale individului uman. Acea genă nu este una precisă, în sensul că e aceeași la toți oamenii, ci poate fi oricare dintre genele rămase încă nedescifrate în funcțiile lor, deși genomul uman a fost cartografiat. 

Gena lui Dumnezeu VMAT2 Hamer

Gena X/Factorul X are legătură cu Gena lui Dumnezeu, aceasta fiind identificată exact undeva în cuprinsul genomului uman. Ideea existenței unei asemenea gene în structura genetică umană, a pornit de la constatarea unui medic american, profesor doctor Dean Hamer, de la Facultatea de Medicină Harvard, referitor la faptul că pacienții care se îmbolnăvesc de boli grave, cum ar fi cancerul de exemplu, ajung într-un stadiu psihic ce le modifică radical credința.

Știm din ceea ce li se întâmplă deseori celor care se îmbolnăvesc de boli grave, că aceștia ajung într-un stadiu al unor trăiri care-i apropie foarte mult de Dumnezeu. Atunci când omul își pierde sănătatea și echilibrul, fiind victima propriilor decizii și alegeri greșite, se gândește la Dumnezeu și la faptul că pe undeva, cumva, într-un fel sau altul, a greșit față de El. Și atunci în conștiința acelei persoane se produce o reîntoarcere către Creator, ca o încercare a omului respectiv de a-și recăpăta sănătatea. Este interesant că cercetarea doctorului Hamer, care este și genetician, a adunat informații foarte interesante despre cum reacționează bolnavii aflați în diferite stadii ale maladiei respective. Informațiile au fost publicate în cartea sa The God Gene – Gena lui Dumnezeu, carte al cărei subtitlu este următorul: „Cercetarea unuia dintre cei mai prestigioși geneticieni mondiali referitor la faptul că credința este determinată de biologie”.

Credința se află în gene?

Despre ce este vorba în toată această cercetare a doctorului Hamer? Pentru că trebuie spus că într-adevăr a fost descoperită conexiunea dintre credință, religie/spiritualitate, genetică și Dumnezeu. În urmă cu 3 ani publicam tot aici în revistă o informație despre o descoperire tot din domeniul geneticii, referitoare la Treimea din ADN. Mă refer aici chiar la Sfânta Treime, dar nu din perspectiva religioasă. Căci Sfânta Treime nu este sfântă pentru că este folosită în sens religios, ci pentru că este acolo chiar în ADN-ul uman, reprezentată de trei punți de hidrogen în legătura a două dintre cele patru nucleotide, Guanina și Citozina. Cele trei punți sunt structurate de însăși Energia Vieții și de aceea putem spune că dacă Viața ca proces este sacră, atunci și Treimea este sacră, și de aici conceptul de Sfânta Treime.  

Revenind la Gena lui Dumnezeu și la cercetările doctorului Hamer, putem spune că așa cum a constatat el, răspunsul se află în genele umane și că spiritualitatea este o consecință de bază a credinței care este astfel înscrisă în gene. Să vedem însă în ce fel a descoperit Hamer acest adevăr. El a lucrat pe un lot de 1000 de pacienți, așa cum descrie revista săptămânală „La Vie” care a preluat studiile lui Hamer și le-a popularizat. Este interesant de menționat că publicația „La Vie” este un săptămânal francez de orientare religioasă catolică, ceea ce face cu atât mai interesant subiectul în sine. Știința își dă astfel mâna cu religia. Celor 1000 de pacienți care s-au oferit voluntar le-au fost extrase mostre de ADN, și toate aceste 1000 de mostre au fost comparate între ele în raport de o scală a spiritualității. Nu știm dacă Hamer a folosit scala de conștiință Hawkins sau altă scală, cert este că el a reușit astfel să determine gradul de spiritualitate al celor 1000 de pacienți, comparându-le activitatea mostrei extrase. Aici este important să spunem că orice mostră, din orice parte a corpului ar fi luată, poartă aceeași informație, deci este de la sine înțeles că de la cei 1000 de voluntari mostrele conțineau informația din aceeași zonă a genomului unde se află această genă, denumită VMAT2.

Unde este localizată Gena lui Dumnezeu?

Gena VMAT2 se localizează îndeosebi la nivelul glandelor suprarenale. Această prescurtare vine de la „Vesicular Monoamine Transporter 2”, fiind vorba despre o monoamină, o proteină de fapt, care are rol de transport și care se găsește în membrana veziculelor presinaptice ale neuronilor presinaptici. Această proteină acționează permanent pentru a transporta neurotransmițătorii deja cunoscuți în literatura de specialitate: dopamina, serotonina, epinefrina, norepinefrina și histamina, care printre altele au rolul de a menține credința, încrederea, și de a ne raporta într-un mod cât mai optimist la noțiunea de Dumnezeu. Lipsa acestor neurotransmițători sau prezența lor în cantități reduse poate genera adevărate probleme existențiale în viața indivizilor umani.

Acum c-am identificat de ce i se spune genei VMAT2 „Gena lui Dumnezeu”, să mergem mai departe și să aprofundăm subiectul. Spre finalul studiului său, Hamer a izolat această genă VMAT2, și a constatat că aceasta are o conexiune directă, prin neurotransmițătorii menționați, cu atitudinea celor 1000 de voluntari în raport cu Dumnezeu. Studiul a fost publicat în 2004, deci în urmă cu 16 ani, și pune în evidență doi neurotransmițători principali ai genei VMAT2, dopamina și serotonina. Acestea două, așa cum avea să descopere doctorul Hamer, sunt prezente în cantități mult mai mari în structura cerebrală a celor care manifestă cea mai mare credință în Dumnezeu. Prin extrapolare putem spune că persoanele la care acești doi neurotransmițători se găsesc în cantități foarte mici sau uneori deloc sunt acele persoane care manifestă scepticism exagerat, pesimism, depresie, lipsă de încredere, instabilitate mai ales emoțională precum și orice altfel de atitudine care într-un fel sau altul contravine specificului natural al vieții. Căci viața înseamnă bucurie și evoluție.

Gena lui Dumnezeu VMAT2 Hamer
Dean Hamer

Prin studiul său oferit opiniei publice, dar și mediului științific, doctorul Hamer a demonstrat cum se produce acest proces religios/spiritual în structura cerebrală. Dacă la marea majoritate a oamenilor Gena X/Factorul X pot fi inactive, în schimb gena VMAT2 o are fiecare individ uman. Desigur că nu se poate postula 100% despre această genă că este singura responsabilă de legătura noastră cu Dumnezeu, dar ea se constituie în factorul principal și direct al conexiunii cu Creatorul. Cu certitudine VMAT2 se află în conexiuni și cu alte gene din alte zone ale genomului uman, gene care probabil au și ele un rol în manifestarea atitudinii religioase/spirituale a omului. Însă „butonul de comandă” dacă putem spune așa este VMAT2. Se pare că aceast genă este responsabilă de capacitatea ființei umane de a supraviețui în condiții extreme (când omul se vede la ananghie imediat se gândește la Dumnezeu!), de capacitatea de reproducere a speciei umane, de reducerea stresului și probabil nu în ultimul rând de prevenirea apariției bolilor și creșterea duratei de viață.

Se transmite nivelul spiritual prin intermediul geneticului?

Conținut dedicat abonaților. Nu ai cont? Click aici.

NICIUN COMENTARIU

Gânduri?

Lasă-ne o vorbă!
Cum te strigă?