Vrem o ţară ca afară
© CC BY 2.0 / București / Jake Stimpson / Flickr

Visăm la bunurile şi normalitatea altora, fără să facem şi noi schimbările necesare pentru a devenii ca ei.

Un slogan stupid care defineşte o dorinţă la fel de stupidă, vehiculat cu vehemenţă de la „revoluţie” încoace. Acest afară este foarte ambiguu şi tradus de mine înseamnă tot ce nu este în România.

Ce fel de ţară vrem de fapt? O ţară ca Paraguay unde nu mai există nici o pădure şi uscată de secetă? Sau ca Austria unde au excedent de pădure de care nu se atinge (în schimb o valorifică pe-a noastră) ca să aibă aer curat de respirat pe viitor?

Poate vrem o ţară ca şi China care are un control guvernamental strict pe toată linia politico-economico-socială. Şi, desigur visăm la o ţară ca Germania care are o economie stabilă, dar unde sigur se munceşte ca-n Germania, nu ca în România, şi care are milionari făcuţi din generaţie în generație, nu în 10 ani sau două decenii ca la noi!

Visăm la bunurile şi normalitatea altora, fără să facem şi noi schimbările necesare pentru a devenii ca ei. Mirajul banului este fascinant, dar necesitatea muncii ne deprimă!

„Paşte iarba pe care o cunoşti!” – spune un proverb românesc, şi bine zice! „La noi codrul frate cu românul”, este defrişat şi vândut pe nimic! Apa are toxine la cote inimaginabile, iar aerul încet-încet devine la fel de otrăvit ca peste tot în lume!

Aleşii noştri (de fapt ai lor) ne-au distrus educaţia, sistemul sanitar, economia, iar acum totul pare o hărmălaie fără cap şi fără coadă, care „ne sugerează” să jinduim la traiul altora. Este intenţionat făcută această politică care ne dezvaţă de sentimente patriotice, de conştiinţa de neam şi ţară, de făgaşul nostru milenar, pentru că suntem uşor de manipulat prin orice fel de propagandă.

Bunul simţ ar trebui să ne înveţe că, nu putem să fim ca alţii numai la bogăţie, ci şi la muncă și responsabilităţi!

Deci, oameni buni, nu ştim să gestionăm ce ne-a hărăzit Dumnezeu, şi ca nişte invidioşi sadea ce suntem, jinduim la bogățiile și beneficiile altora, fără să vedem că acei oameni au şi alte principii după care se călăuzesc, muncesc mult mai ordonat şi eficient, şi trăiesc mult mai responsabil! Și aceştia de cele mai multe ori muncesc nenormat, neavând timp să se bucure de tot ce câştigă, şi devenind sclavii propriilor îngrădiri, credinţe şi dorinţe!

Când din „neatenţie” vom rămâne o provincie a unuia sau a altuia, şi vom fi nevoiţi să acceptăm disciplina şi regulile unuia sau altuia, vom avea bani mai mulţi (probabil), dar vom fi mult mai săraci sufleteşte. Într-o lume atât de bulversată, atât de sfâşiată şi învrăjbită, unde este mai bine ca în casa ta, la masa ta, în ograda ta?

Dacă aş fi un factor important de decizie, a-şi deschide graniţele ţării timp de un an, să plece cine vrea din ţară, și fără drept de întoarcere!

Cei care denigrează România şi o părăsesc pentru cine ştie ce miraje de afară, să se ducă şi să rămână cu ele ca acei ciulini ai Bărăganului care nu se înrădăcinează nicăieri şi-i poartă vântul de acolo până acolo!

Când nu vom mai avea ţară şi nici identitate naţională, o să ne uite şi Dumnezeu!

Şi dacă asta o să vrem … de asta o să avem parte!

Gânduri?

Lasă-ne o vorbă!
Cum te strigă?