Etichetă: Înţelepciunea proverbelor româneşti
„Vai de oaia ce nu-și poate duce lâna”
Este națiunea română naivă, proastă și inocentă precum oaia?
„Toți copacii înfrunzesc, dar mulți din ei nu rodesc”
Dacă aplicăm semnificația acestui proverb la societatea umană, putem constata că există niște modele în natură care se reflectă în viața oamenilor în interiorul civilizației noastre.
„Gura taie mai mult decât sabia”
Un alt proverb legat de specificul comportamentului uman, cel de față, se referă la ceea ce în literatura spirituală se cunoaște sub numele de „puterea cuvintelor”.
„Ce folosește orbului fața frumoasă?”
La ce-i folosește omului că e prezentabil și îmbrăcat frumos, dacă e „orb” și nu vede realitatea din societate?
„Dacă n-ajunge, mai rămâne”
Acest proverb, ne arată clar că de cele mai multe ori nu stăpânim complet plata karmică și de aceea rămânem datori pentru viața viitoare.
„Corbul în zadar se spală, că negreaţa nu şi-o pierde”
Un proverb mai puțin cunoscut, dar care face parte din bogăția zicătorilor populare a strămoșilor noștri. Mitul cum că cioara și corbul ar trăi 100 până la 200 de ani sunt niște presupuneri provenite din folclorul empiric popular al secolelor anterioare.
„Nu vasul, dar ce pui în el miroase”
Un proverb mai puțin cunoscut… sau poate chiar deloc auzit de către marea majoritate. Vom vedea că proverbul are și alte interpretări, astfel încât vom înțelege mai multe.
„Inteligența este ca și râurile, cu cât este mai adâncă cu atâta face mai...
Ceea ce vrea să spună enunțul din titlu este că un om cu adevărat inteligent se comportă precum apa curgătoare de adâncime.
Într-unul din celebrele...
„Învață frizeria pe capul altuia”
Proverbul se referă la a învăța pe seama altuia, fie profitând de acela, fie urmărind cum face pentru a repeta întocmai și a obține rezultatul dorit.
„Printr-o crăpătură mică străbate apa în corabia cea mare”
Dacă luăm ambele sensuri ale proverbului, le putem vedea că se petrec aproape zilnic, la nivelul societății planetare, nu numai la noi în România.
