Ca o concluzie a experiențelor mele în zona Sarmizegetusa pot spune că viața este infinit mai mult decât ceea ce putem vedea și înțelege.
Mi s-a permis să ajung la Sarmizegetusa de portalul Leului, din 8.8. Simt că este o legătură subtilă între momentul în care ajungem în anumite locuri numite sacre și ceea ce avem de făcut și primit ca și mesaj.
Nu noi alegem acest loc și timp, ci ceva cu mult mai puternic și profund, care știe mai bine lucrarea noastră, darurile și limitările. Astfel de călătorii ar trebui să le programăm cu inima și intuiția, mai puțin cu rațiunea. Altfel am evita întâmplări neprevăzute, accidente, alte lucruri care intervin “neprogramate” și care ne împiedică să ajungem unde ne-am propus.
De fiecare dată când merg în zona Sarmizegetusa leg acest loc de mormântul părintelui Arsenie Boca, de la Prislop. Oamenii care au ajuns la un anumit grad de sfințenie în timpul vieții, amprentează locul în care este îngropat corpul fizic cu niște fluide de energie și vibrație, care au efect asupra celor ce ajung acolo. Acesta este motivul pentru care mii de oameni străbat distanțe impresionante, atrași ca un magnet de ceea ce se întâmplă la nivel de vibrație.
În călătoria de la cetatea Fețele Albe mi s-a întâmplat să resimt o puternică stare de rău, care a persistat toată ziua. O doamnă cu puteri tămăduitoare, la care am apelat de la distanță, mi-a citit în planul subtil motivul stării de rău: un atac energetic, un fel de deochi, al unui spirit de femeie al locului. În noaptea premergătoare călătoriei în acel loc am visat cum țineam câteva femei închise într-o cameră și pe care într-un final le-am eliberat. Probabil că mai era ceva de eliberat din subconștient, iar acel spirit al locului mi-a arătat asta în planul fizic. Nu vă grăbiți să cereți ajutor rapid în astfel de momente, nici să etichetați o experiență ca aceasta ca fiind negativă, ori nepotrivită. În evoluția sufletului nostru nu este numai lapte și miere. Întâlnim locuri, spirite și ființe cu care mai avem ceva de reglat în plan energetic. Prefer o stare de rău care să mă elibereze, decât o euforie de moment care să mă facă să mă simt mai spiritual.
Iar tratamentul de la distanță al doamnei a făcut minuni. Am avut în față un pahar de apă ca element de legătură cu ea și cu cuvintele unui descântec și energia a început să circule din nou prin plexul solar.
Referitor la povestea cu sacrificiul unor ființe la Fețele Albe și Sarmi, să nu ne grăbim cu concluzii. La o astfel de jertfire a unui om, ca ofrandă adusă zeilor, asistau două categorii de oameni. Unii care vedeau doar un corp fizic în agonie, alții, mai puțini, care știau secretul din spatele acelei ofrande. Discipolii lui Zamolxe cunoșteau secretele Ascensionării și se desprindeau conștient de corpul fizic, pentru misiuni pe care le aveau de făcut în alte planuri. Asemenea esenienilor lui Isus, unii dintre ei cunoșteau și secretele învierii corpului fizic, chiar și după cea mai mare agonie a lui. Despre însuși Isus se spune că și-a continuat viața terestră după o astfel de înviere conștientă, neînțeleasă de marea majoritate a oamenilor.
Ca o concluzie a experiențelor mele în zona Sarmizegetusa pot spune că viața este infinit mai mult decât ceea ce putem vedea și înțelege cu ce avem în dotare. Nu este nimic întâmplător în călătoria noastră pământeană, care ne arată clipă de clipă, zi de zi, ceea ce este de modelat în noi, pentru ca la finalul călătoriei să vedem viața cu altfel de ochi și o altă privire, din interiorul a ceea ce suntem. Dar pentru asta este necesar să urmăm cursul vieții și să curgem pe firul ei cât ne este permis și cât îndrăznim să credem că nu murim niciodată.
