Am putea să-i considerăm pe dragoni un fel de Lucrători ai Destinului, indiferent de erele universului, de civilizație sau de nivelul de evoluție al vreunei specii. De ce?
În vremurile de demult, pe la începuturile civilizației lemuriene, când primele ființe umane aveau o înălțime mult mai mare decât omul actual, dragonii fuseseră aduși pe Pământ de către civilizația pleiadeană.
De altfel ca o scurtă remarcă, dacă zeitățile-faraoni ale Egiptului aveau o înălțime mult mai mare decât cea a omului, este foarte posibil ca multe dintre aceste zeități-faraoni să fi fost descendenți prin timp ai lemurienilor. Mai ales că aceștia dispuneau la vremea lor de reale capacități spirituale, cărora noi le spunem azi paranormale.
Considerați în mod greșit mai târziu drept balaurii înfiorători din basme și legende, dragonii au fost folosiți așa cum am spus în numărul trecut al revistei și în scopuri malefice. Desigur că fiind ființe înzestrate cu rațiune și vorbire, inițial toți dragonii veniți în zona Pământului erau benefici. Coruperea lor, conform contractelor și înțelegerilor cu magii adepți ai Artelor Negre din Atlantida, a cauzat la o parte din ei suprimarea părții lor bune, acești dragoni rămânând sclavii acelor magi întunecați. Iar aceștia i-au folosit pentru diverse scopuri legate de dominare și supremație la vremea aceea. Din acest motiv au rămas multe legende pe tot cuprinsul planetei, în străvechile civilizații, inclusiv în China și în Europa Medievală, despre acei dragoni răi care distrugeau tot în calea lor, la ordinele lipsite de scrupule ale stăpânilor lor întunecați. Dar dincolo de asta să revenim la partea bună a chestiunii.
Rolul dragonilor în evoluția speciei umane trebuia să fie cel al unor mentori foarte înțelepți de nivel galactic, care dispuneau de toată învățătura necesară unui asemenea proces. Trebuie spus că după ce au fost creați, dragonii elementelor au primit acces la Matricea Akashică, adică la ceea ce a determinat apariție tuturor liniilor temporale, a tuturor evenimentelor din Continuum, din care s-au născut apoi toate civilizațiile universului, fiecare cu evoluția sa specifică. Așa se explică de ce dragonii cunoșteau atât ceea ce era în trecut, cât și ceea ce era în viitor, deoarece memoria lor păstra nealterată informația referitoare la asemenea aspecte. Ei știau totul, pentru că li se permisese acest lucru.
Am putea să-i considerăm pe dragoni un fel de Lucrători ai Destinului, indiferent de erele universului, de civilizație sau de nivelul de evoluție al vreunei specii. De ce? Pentru că lor li se încredințase, în mare parte a universului populat de către tot felul de civilizații, rolul de mentori care aveau sarcina de a se ocupa de felul în care toate civilizațiile urmau să se răspândească prin galaxii, odată ce atingeau nivelul necesar pentru expansiune. Astfel ei au fost împărțiți în cele patru categorii principale, Foc, Apă, Aer și Pământ, fiecare categorie ocupându-se de combinațiile necesare civilizației pe care o ajutau pentru ca aceasta să se poată dezvolta. Este ușor de înțeles că într-o civilizație trebuie să co-existe toate elementele pentru o evoluție relativ echilibrată: Foc pentru creativitate și dezvoltare, Apa pentru latura înțelegerii afectiv-emoționale, Aerul pentru comunicarea dintre semeni și dezvoltarea relațiilor, și Pământul pentru lucrurile și activitățile concrete în plan lumesc.
Datorită acestui hai să-i zicem Departament al Dragonilor, fiind în cele patru categorii, s-au specializat pe parcursul erelor cosmice în categorii specifice. Astfel categoriile principale sunt patru, pe baza criteriilor necesare unei civilizații: înțelepciune pentru cunoaștere, pricepere pentru dezvoltare, pricepere pentru echilibru din toate punctele de vedere și pricepere pentru păstrarea principiilor de evoluție. Pentru fiecare dintre aceste categorii există peste tot în univers următoarele clase de dragoni:
