Dacă nu ați reușit să vă învingeți propriile porniri sau să vă schimbați mentalitatea, agresiunea se acumulează în mod inevitabil.
Haideți să facem pace cu propria inimă și minte! Dacă până de curând nu am îndrăznit să ne uităm la propria imagine în oglindă, propun să ne întrebăm: „De cât timp îmi fac rău singur(ă)?”, „De câte ori nu m-am acceptat așa cum sunt?”. Avem sămânță divină în noi și universul ne arată că nu e niciodată târziu să o luăm de la început. Iubește-te, iartă-te, uită-te la tine din nou în oglindă și zi-ți: „Mulțumesc divinității pentru ceea ce sunt și pentru ceea ce nu sunt. Mulțumesc divinității pentru ceea ce am și pentru ceea ce nu am.” Zi-le și celorlalți membri ai familiei și prietenilor: „Îmi pare rău că ți-am provocat atât de mult rău, fără să îmi dau seama. Iartă-mă! Te iubesc! Îți mulțumesc pentru iubirea ta, îți mulțumesc pentru încrederea ta și noua șansă, îți mulțumesc pentru că mă lași să visez, îți mulțumesc că mă salvezi din propria iluzie a singurătății și pentru libertatea de a fi. Vreau să trăiesc!” Pășind cu pace în suflet, descoperim importanța liniștii și a răbdării.
La polul opus, disprețul față de propria persoană și profunda nemulțumire față de Sine constituie o agresiune față de Dumnezeul din ființa umană. Disprețul, blamarea, mânia simțită de femei la adresa bărbaților generează lipsa dorinței de a trăi și simptomele dureroase ale menopauzei. Concomitent, dacă un bărbat disprețuiește femeia sau orice situație legată de natura feminină, el se va degrada spiritual foarte repede. Va experimenta sentimentul pierderii sensului vieții, a neîmplinirii destinului; foarte curând începe să sufere de diferite boli și îmbătrânește mai repede ca de obicei. Atât la bărbați precum și la femei, gândurile negative emise se întorc în planul lor energetic și blochează curgerea fluxului divin din regiunea capului. Astfel, aura se deteriorează în zonele capului, inimii și rinichilor…
Interesant este că femeile din alte culturi ajunse la menopauză nu experimentează asemenea simptome. Specifice sunt doar ptr femeia albă, europeană. Să fie oare faptul că suntem privite de societate și de noi, bine’nțeles ca a fi ajunse într-o fază unde ne simțim inutile, nefolositoare, iar catalogarea noastră din partea societății ne plasează in sertarul bătrână, nefolositoare, devalorizată? De câte ori nu am auzit acest lucru? Ehhh, dar ce-i mai trebuie la vârsta asta? Am auzit că pe undeva prin India femeile care ajung la granița cu infertilitatea vor fi proclamate ca fiind ridicate de societate la rangul de înțelepte ale comunității. O fi așa, nu o fi, cert este că ele nu știu ce sunt alea bufeuri, depresii, insomnii, migrene, furnicături, pierderea bucuriei de a mai respira.
Intr-adevar, cultura si atitudinea societatii, indeosebi a barbatilor fata de femei influenteaza foarte mult sanatatea, fertilitatea si procrearea unei civilizatii. Ostilitatea occidentalilor fata de dimensiunea feminina si atributele ei (blandete, rabdare, iubire, liniste, pace intre popoare etc.) exista de mii de ani. Si amintesc aici de mentalitatea patriarhatului sau de cea din Epoca Medievala, cand evident sarcina femeii era doar de a aduce pe lume copii si de a gati. Subminarea ei atrage, la o scara mai mare, destramarea genetica a unei semintii umane (ex. rasa alba), iar la scara mica, conflicte interioare intre mentalitatea societatii si trairea sufletului. Motiv pentru care europencele si americancele experimenteaza aceste afectiuni fizice, pe cand asiaticele, indiencele, nu. Ele au menstruatie si la 65 de ani. In India exista, probabil si acum se pastreaza, nu stiu precis, mentalitatea “Cortului Rosu” (The Red Tent), unde se adunau femeile care trebuiau sa nasca si femeile aflate la menstruatie. Acestea din urma stateau 8 zile si ajutau si la nasterea copiilor. Mai mult, toate impreuna, organizau meditatii in cadrul carora faceau rugaciuni pentru curatarea energetica a barbatului cu care traiau, a casei, a locului unde era casa si implicit a tarii. Ca atare, in vremuri de razboi, rascoale sau atacuri, Cortul Rosu avea un rol vital in curatarea energiilor violente. In momentul in care pradatorii au inteles rolul cortului si ce faceau femeile, si-au schimbat strategia de lupta, dimensiunea feminina devenind principalul obiectiv de distrugere in masa. Azi, asa cum ati constatat si dvs., activitatile impotriva femeii imbraca alte formalitati, insa salvarea sta tot in mana femeilor. Pentru ca sunt cu mult mai empatice si iubitoare decat dimensiunea masculina, aceasta din urma avand nevoie sa isi dezvolte mai mult latura afectiunii, si mai putin pe cea a cotropirii pentru diferite resurse trecatoare. Mai mult, daca privim din punct de vedere karmic, stim ca pe vremea matriarhatului, la un moment dat europencele au devenit agresive cu barbatii, dorind sa ii controleze. Ca atare, ceea ce traim azi, este o lectie spirituala necesare in evolutia noastra: sa invatam sa iubim cu adevarat, doar asa acumulam intelepciune.