Epigenetica
© Zoya Fedorova / 123rf

Epigenetica studiază interacţiunea dintre om, de la nivelul ADN-ului său şi natura cu energiile sale.

De la începutul creării sale ca fiinţă raţională şi inteligentă, de către alte fiinţe spirituale mult mai evoluate, omul a primit ceea ce se cheamă Liber Arbitru. Acest aspect caracteristic doar omului aici pe Pământ constă în capacitatea şi posibilitatea de a discerne, de a alege şi a decide. Deci vorbim despre o realitate care se manifestă zilnic mai ales în epoca noastră modernă.

Totuşi noi fiind aproximativ 7,5 miliarde de fiinţe umane, avem de-a face cu 7,5 miliarde de Liber Arbitri care în marea lor majoritate, cel puţin în interiorul ficeărei naţiuni, interacţionează între ei determinând tot felul de situaţii bizare, mergând până într-acolo încât uneori asistăm la demisii spectaculoase în politică, la schimbări bruşte de poziţie şi atitudine a unor state vizavi de chestiuni foarte importante la nivel mondial sau la situaţii din propria existenţă în ursul cărora priorităţi importnate sunt înlocuite cu altele apărute pe neaşteptate.

De ce se petrec asemenea manifestări cu caracter de cele mai multe ori imprevizibil?

Ştiinţele de frontieră, cum este actualmente şi epigenetica, studiază în amănunt rezultatul interacţiunii dintre om şi mediul ambiant, ca simbioză ce poate fi folosită cu succes în viitorul apropiat în raport cu fazele de dezvoltare ale societăţii planetare.

Este binecunoscut faptul că noi, ca fiinţe inteligente şi raţionale, dispunem de capacitatea extinsă de a modela şi transforma mediul înconjurător. Aşa ceva se vede deja de cel puţin 100 de ani încoace de când au apărut şi s-au dezvoltat aglomerările urbane în multe zone ale lumii. Mari porţiuni de vegetaţie au fost defrişate pentru a înainte civilizaţia umană bazată pe beton, sticlă şi oţel. Cât de benefică este această etapă a civilizaţiei umane, din acest punct de vedere, putem constata din tot mai desele dereglări meteo-climatice ce tind să cuprindă treptat întreaga lume.

Noi interacţionăm cu natura şi atunci când mergem în vacanţe în diferite locuri şi este important să analizăm modul în care noi tratăm natura, pentru că ea în mod tăcut şi nevăzut răspunde la tipul nostru de atitudine faţă de ea. Epigenetica studiază deci interacţiunea dintre om, de la nivelul ADN-ului său, şi natură cu energiile sale.

De altfel în anii 90 cercetătorii ruşi au realizat o serie de experienţe cu mostre de ADN uman, pentru a vedea ce fel de influenţe exterioare pot afecta fluxurile informaţionale ale ADN-ului.

S-a constatat astfel că nu numai că ADN-ul răspunde unor stimuli externi de energie, vibraţie şi frecvenţă, ci la rândul său transmite un feedback spre sursa de influenţă modificând emisia sursei.

Alte cercetări efectuate în anii din urmă au pus în evidenţă la nivelul AND-ului mitocondrial microgăuri de vierme prin care circulă fluxuri de energii cuantice. Asemenea cercetări ne demonstrează prin intermediul ştiinţei că noi suntem direct influenţaţi nu doar de către energia mediului înconjurător, ci şi de propria noastră atitudine unii faţă de ceilalţi. Şi acum raportat la această realitate daţi-vă seama ce se întâmplă zilnic în lume: atentate, crime, violuri, jafuri, tratate diplomatice, agresiuni armate asupra altor naţiuni, certuri, scandaluri, violenţe în familie şi violenţă stradală şi putem continua cu multe enumerări. Deci noi am ajuns într-un stadiu în care singuri ne influenţăm propria stare prin faptul că permitem laturii noastre întunecate să se manifeste. Dacă adăugăm la toate astea poluarea ajunsă la cote alarmante, avem un tablou amplu referitor la stadiul în care ne aflăm şi la direcţia spre care ne îndreptăm în prezent.

Epigenetica se ocupă şi de modul în care energiile mediului ambiant se derulează de-a lungul anului. Este posibil ca prin cercetările din domeniul epigeneticii să descoperim ceea ce ce Ştiinţa Spirituală cunoaşte de mii de ani, şi anume că în interiorul nostru există mecanisme precise care asigură funcţionarea ireproşabilă a fiinţei noastre. Asta în varianta în care suntem sănătoşi şi toate ne merg bine. Dacă însă organismul nostru şi aura se dezechilibrează, aceste mecanisme intră într-o stare de funcţionare defectuoasă şi simţul nostru interior poate fi alterat.

Pentru a înţelege la ce mă refer, să spunem următorul lucru, bazat pe factorul epigenetic al ADN-ului. Cum ştiu oare toate speciile de flori şi copaci că vine primăvara, pentru a înflori şi a renaşte către verdele ce asigură echilibrul energetic?

Există un mecanism de memorare la nivel celular, în ceea ce priveşte flora planetei, astfel că toate speciile ştiu când vine primăvara şi trec spre stadiul de înmugurire şi înflorire. Bineînţeles că şi speciile de vieţuitoare au în ADN-ul lor acest „ceas cuantic”, doar noi care ne-am tehnologizat într-atât de mult, ne-am blocat singuri acest divin mecanism care ne transmite informaţii precise despre ciclurile care se succed.

Desigur că în vechile culturi antice acest simţ era mult mai dezvoltat, fiind conectat la ritmurile anotimpurilor şi la etapele agriculturii. De aici au derivat toate cultele solare şi lunare care determinau ciclurile agricole ale culturilor de plante cultivate de către oameni.

Există deci o corelaţie directă între informaţia din ADN-ul nostru şi ciclurile terestre şi cosmice, acestea din urmă interacţionând direct şi subtil în acelaşi timp cu structura noastră energetică. În acest fel existenţa noastră ca fiinţe raţionale pe această planetă se află în directă interacţiune cu energiile cosmice şi telurice, determinând direcţii de manifestare care ne influenţează constant şi direct evoluţia ca specie dominantă pe Pământ.

Vom vedea în numărul următor cum acţionează mecanismele epigeneticii în raport cu dezvoltarea tehnico-ştiinţifică, cu aparentul progres pe fondul unei insuficiente evoluţii morale în societatea umană.

Gânduri?

Lasă-ne o vorbă!
Cum te strigă?