Năsturelul este o plantă minune care ne oferă din plin multe beneficii pentru sănătatea noastră psihosoamtică.
Desigur că nu mulţi dintre voi aţi auzit de această plantă de leac. Poate doar cei care sunt mai în vârstă să fi cunoscut că există o asemenea plantă care este de foarte mare folos pentru sănătatea noastră. La sate în vechime şi poate chiar şi în ziua de azi mai este cunoscut sub numele de bobornic, măcriş de baltă sau brâncuţa voinicească. Aspectul său cu frunzele uşor dantelate face ca acestea să se asemene cu nişte nasturi mici, de unde şi denumirea atribuită.
Despre originea sa nu se ştie exact cărei zone aparţine, deşi se crede că ar fi fost adus din regiunea Asiei Centrale. Fiind o plantă preponderent acvatică se găseşte de obicei în apropierea apelor, mai ales a celor curgătoare şi cu timpul a fost adus şi în Europa, probabil undeva în perioada antică, de unde a fost dus mai departe în America odată cu descoperirea acesteia mai târziu în secolele Evului Mediu.
Năsturelul produce flori mici albe ale căror seminţe sunt comestibile. Chiar dacă s-ar putea să fie încă puţin cunoscut în marea varietate a plantelor de leac şi a mirodeniilor, năsturelul a fost folosit încă din anul 400 înainte de Cristos cu rol terapeutic, când Hippocrate celebrul medic din antichitatea târzie a pus bazele unui spital pe insula Kos, plasat aproape de apă pentru a putea fi crescută planta în scopuri medicale. Fără a benefica de ajutorul modernelor instrumente medicii şi vracii care au trăit în mileniile şi secolele anterioare cunoşteau proprietăţile năsturelului.
Carol cel Mare întemeietorul Franţei care a domnit între 768-814, rămas în istorie cu numele de Charlemagne, a dat ordin ca năsturelul să fie cultivat în grădinile de la palat pentru că la vremea sa a înţeles rolul binefăcător al plantei.
