Ar fi util în plan personal, să dispui de telepatie sau de clarviziune, ştiind astfel cine ţi-e prieten cu adevărat şi cine nu, deoarece îi poţi percepe gândurile sau îi poţi vedea aura şi intenţiile.
Ce interesant şi important în acelaşi timp dacă am trăi într-o societate în care fiecare dintre noi şi-ar putea folosi abilităţile spirituale pentru a îmbunătăţi viaţa civilizaţiei, atât la nivel individual, cât şi colectiv.
Multă lume la ora actuală, deşi s-au citit milioane de cărţi şi s-au vizionat sute de documentare şi filme SF în care se explică faptul că pot fi obţinute abilităţile spirituale, continuă să creadă că aşa ceva nu se poate, cel puţin în cazul lor. Adică intervine concepţia aceea limitată ”…eeeh, astea sunt doar în cărţi sau filme… niciodată n-o să am asemenea capacităţi…”.
Cu toate acestea dacă am sta să privim la imaginea de ansamblu a acestei chestiuni, vom înţelege că mentalul nostru este limitat când vine vorba despre o astfel de evaluare a propriului potenţial. Nu trebuie să ne punem prea multe întrebări în acest sens de ce aşa.
Ştim că Sistemul a impus o educaţie materialistă ce respingea până în urmă cu 4-5 ani existenţa unei alte realităţi pe lângă cea fizică, şi anume planurile subtile. Acestea sunt nivelele dimensionale ale existenţei.
Desigur că a avea asemenea capacităţi implică în primul rând o responsabilitate destul de importantă. Însă ar fi destul de util în plan personal, de exemplu, să dispui de telepatie sau de clarviziune, ştiind astfel cine ţi-e prieten cu adevărat şi cine nu, deoarece îi poţi percepe gândurile sau îi poţi vedea aura şi intenţiile.
Dincolo de asta, haideţi să vedem cum putem să ne dezvoltăm capacităţile spirituale…
Usor de zis, greu de facut :))
[…] Dintr-o asemenea perspectivă ne-am putea întreba: măcar o parte din cele 85% le putem folosi pentru a obţine performanţe mai mari în planul lucrur… […]
Clarvederea infraeterică reprezintă un tip intermediar de clarvedere, prin care se percepe contrapartea eterică a lumii materiale. La începutul manifestării clarvederii eterice, lumea materială începe, treptat, să se estompeze, dar nu definitiv, obiectele lumii materiale continuând să fie percepute ca nişte contururi difuze. Este bine de cunoscut teoretic, dinainte, ceea ce urmează a fi experimentat practic, pentru a nu trăi o stare de şoc, confuzorie şi bulversantă, ce poate avea chiar efecte patologice asupra celor cu un psihic mai labil.