Acasă Revista Cosmos Con-Ştiinţă Nutriţia psihică – I

Nutriţia psihică – I

0
1362
Nutriţia psihică - I
© Donnie Ray Jones / Flickr

Nutriţia psihică, această foame a sufletului de sentimente, de bunătate şi de înţelegere.

Nutriţie psihică… Ce-o mai fi şi asta vă veţi întreba… Nutriţia ca nutriţie, da, ştim ce e aia, dar psihică…?

Ei bine în acest articol vă reţin atenţia cu o chestiune veche de când lumea dar nouă în acelaşi timp ca noţiune.

La ora actuală ştim că nutriţia şi mai ales nutriţionismul se referă şi se ocupă de modul în care putem mânca sănătos şi fără nici un fel de risc pentru sănătatea noastră.

Ideea de nutriţie, ca aproape toate cuvintele folosite în lume, au şi alte înţelesuri.

Referitor la nutriţia psihică, voi reda acele modalităţi prin care sufletul uman se hrăneşte pur şi simplu cu diferite tipuri de energii. Iar o asemenea temă nu prea a fost abordată pe aici prin România.

Prima nutriţie psihică din viaţa omului începe de la stadiul de nou-născut, când acesta este protejat de către mamă şi îngrijit cu toată atenţia. Să nu credeţi că bebeluşii nu percep absolut nimic, aşa gândim noi cu mintea noastră raţională, în realitate ei percep tot şi atunci când simt că părinţii sunt preocupaţi de altceva încep să plângă.

Dar cum se derulează această nutriţie a sufletului când indiviul uman creşte şi parcurge diferite vârste?

Să luăm etapa primilor ani ai copilăriei…

Copii fiind, aceştia se bucură de o comuniune sufletească cu ceilalţi copii cu care se joacă fie lângă bloc sau în parcul din apropiere, fie la grădiniţă. Încă din această fază a copilăriei sufletul copiiilor realizează prietenii bazate pe simpatie şi empatie, astfel încât liantul psihic al stărilor prin care ei trec în asemenea momente poate deveni puntea solidă de prietenie de-a lungul multor ani.

Mai târziu, în primii ani de şcoală unele prietenii de la grădiniţă se continuă, dacă acei copii ajung într-o aceeaşi clasă la aceeaşi şcoală. Părinţii nu se gândesc niciodată la alchimia miraculoasă care se petrece în sufletul-psihicul copiiilor lor în primii ani de şcoală.

Viaţa a demonstrat că unele prietenii legate în acei primi ani de şcoală au durat cel puţin o jumătate de viaţă, chiar dacă ulterior acei copii-prieteni deveniţi adulţi au luat mai târziu direcţii diferite în viaţă. Noi ca adulţi nu ne dăm seama în ce fel de efervescenţă se află sufletul copiiilor atunci când se joacă, dar aceasta există cu certitudine. Dar mai târziu, când copiii cresc şi devin adolescenţi şi intră în acele probleme emoţional-afective pe care deseori nu le înţelegem sau le luăm în derâdere, această nutriţie a sufletului cu stări pe care adolescenţii le experimentează, constituie chiar carburantul care-i susţine în această tumultoasă perioadă a vieţii lor.

Adulţii nu le înţeleg trăirile pe care le consideră puerile sau frivole, deşi la rândul lor când erau tineri au trecut prin aceleaşi trăiri.

Vedeţi… cu trecerea anilor oamenii uită că sufletul lor are nevoie de acea stare specială, pe care o simţeau în sufletul lor când erau tineri şi care îi făceau să fie atât de entuziaşti şi de plini de viaţă. Este energia bucuriei, dorinţa de a se hrăni din, cu şi pentru sentimentele celuilalt, într-o comuniune de care vor să aparţină multă vreme.

Daaaar… după anii de liceu asemenea stări se schimbă, adolescenţii resimt astfel de transformări într-un mod neplăcut. Nutriţia sufletului la tineri devine altceva odată cu necesitatea de a-şi găsi un serviciu, pentru că intră în etapa în care trebuie să înceapă să-şi asigur propria existenţă din punct de vedere material. Şi din acel moment această nutriţie psihică, această foame a sufletului de sentimente, de bunătate şi de înţelegere, începe să treacă în plan secund.

Ar trebui să înţelegem faptul că sufletul se hrăneşte cu nişte trăiri aparte – bunătate, generozitate, simpatie, iubire, pe care le caută în orice împrejurare a vieţii. Dar aşa cum explicam odată cu înaintarea în vârstă tinerii devin tot mai serioşi, nutriţia psihică nu mai alimentează vitalitatea corpului fizic şi corpurile subtile ale aurei încep să vibreze tot mai slab, până când la vârsta a treia omul ajunge aşa cum ştim cu toţii – bătrân, cu sănătatea şubredă, se mişcă mai greoi şi aşa mai departe.

Trebuie să înţelegeţi că nutriţia psihică – ce presupune acele stări deosebite din suflet – dacă este menţinută la o cotă constantă, asigură o stare anabolică a corpului fizic, adică menţine randamentul său energetic consumând puţin şi producând multă energie, asigură de asemenea flexibilitatea energetică cerebrală, asigură deschiderea spirituală către dimensiunile superioare ajutând la contactul cu entităţile de lumină şi iubire.

Dacă această nutriţie psihică nu este menţinută, ea se stinge odată cu anii şi forţa de viaţă se retrage treptat din fiinţa umană.

Următorul episodNutriţia psihică – II >>
Articolul precedentKokum
Articolul următorDăruind dobândim
Prin viziune şi profunzime aduce la suprafaţă din miezul ezoteric al misterelor aspectele care pot fi înţelese de către toţi cei pasionaţi de spiritualitate. Este redactor şi colaborator la revista COSMOS încă din 2006 şi preferă anonimatul pentru că nu-i plac autografele.

NICIUN COMENTARIU

Gânduri?

Lasă-ne o vorbă!
Cum te strigă?