Duduie Youtube-ul de documentare despre comorile ascunse sau descoperite (în mică parte) din țara asta de „aur”.
Dragii mei cititori, poate că titlul acesta să vi se pară cam bombastic, dar exprimă un adevăr de necontestat: țara noastră este așezată pe o placă turnantă de aur din toate punctele de vedere.
Creat anume acest pământ, a fost și va fi viitorul Eden. Observați că am spus „a fost și va fi”, nu că este. A fost în străvechime și va fi în viitor cândva (eu nu vreau să profețesc cuvinte goale ce din coadă or să sune), nu putem știi când. Spun cu certitudine că va fi, dar nu și când va fi.
Să ne întoarcem la „oile noastre”. Poetul de suflet al ardelenilor bine-a spus „Munții noștri aur poartă”, și nu voi continua cu „noi cerșim din poartă-n poartă” pentru că aurul nostru nu este de vânzare pentru a o duce noi bine.
„Noi cerșim din poartă-n poartă” pentru că acceptăm această soartă! Cum spuneam, cu ajutorul intuiției și a dragei mele cintamani, am încercat să vizualizez aceste comori ascunse, acest aur bine așezat de Divinitate în mare, peste tot, în toți munții, dat de gol câteodată de râurile care-l mai poartă în Apuseni sau în Moldova.
Poporul care a existat cu 10.000 de ani înaintea dacilor, un popor nu foarte numeros, dar foarte evoluat din punct de vedere spiritual (apare și în povestea Carpatiei) a primit în păstrare din partea conducătorilor luptătorilor pentru lumină din acele vremi (am vorbit despre ei în multe dintre interpretările legendelor lui Mitru) această comoară, acest aur (pe care l-au vânat și Anunnaki ajunși pe acest pământ, și reptilienii de atunci și de-a lungul timpului până azi), ce urma a fi folosit pentru refacerea Terrei după închiderea școlii pentru umanitate (se știe că Terra este o școală pentru suflete) când planeta urcată în dimensiuni înalte se va reîntoarce la frumusețea din vechime. Nu stau să enumăr aici minele sau munții care practic au în adâncimi pereți de aur masiv. Oricum cintamani și spiritele benefice mă ajută în tot ce scriu, îmi transmit că este mai bine să nu știu (în afară de cele mult trâmbițate) locurile pentru că oricum sunt ecranate și știind dorința mea de a-mi informa cititorii, de data aceasta nu mi-am permis a vedea prea multe pentru binele meu.
Ceea ce am avut voie să reamintesc este despre Roșia Montană, de care știe toată lumea și de care am scris pe larg cu ani în urmă în serialul „Orașul de aur al agathârșilor”, serial care se pare că a fost un punct de plecare pentru unele documentare de pe Youtube.
Dar nu despre ea voi comenta, este mult prea mediatizată deja, ci despre un loc unde am fost eu și anume ținutul Săcărâmbului. Un loc cu adevărat magic și care conține încă în adâncuri necunoscute aur. După cum îmi transmite cintamani, acolo în vechime pe timpul acelui popor, cu mult înaintea dacilor se pare că a fost un laborator al luptătorilor pentru lumină, străbunii agathârșilor – care au săpat la mari, mai adâncimi în mine și peșteri azi necunoscute încă și folosind metode alchimice au transformat metalele din interiorul muntelui în aur… mult aur. Tot aici au adus acest metal unic, Telurul, pe care l-au folosit în vechime pentru niște dispozitive speciale, în combinație cu metale necunoscute pe Terra, dispozitive folosite în apărare și nu numai.
Se pare că acele dispozitive au fost dăruite printre altele lui Burebista (dându-i astfel puteri neobișnuite pentru un om) și care i-au atras asasinarea din partea castei preoțești (nu a dregătorilor cum greșit se spune), după cum am povestit în mesajele primite la Sarmisegetuza Regia și descrise pe larg în serialul „Orașul de aur”. Am fost de multe ori, copil fiind, la Săcărâmb (doar am copilărit în Hunedoara), și de fiecare dată aveam un straniu sentiment de deja vu și multe viziuni pe care le puneam pe seama imaginației (le voi descrie în „Amintirile unui medium” când va veni momentul).
Aurul s-a folosit pe scară largă și pe timpul dacilor. Și ei au primit sarcina de a-l păzi și a-l înmulți, mai ales din partea Frăției Iglisiei pe care au moștenit-o tot din vechime. Legea numărul 1 și cea mai importantă a acestei societăți unice era păstrarea comorilor de către conducătorii acestui și înmulțirea lor de la un conducător la altul, neavând nimeni voie să se atingă de ele. Din această cauză, aurul extras din mine a fost practic blestemat, pentru că n-a ajutat planeta, ci numai pentru a se face rău și tot din această cauză, dacii și urmașii Iglisiei au ecranat minele, încărcându-le cu energii necunoscute oamenilor, atât de puternice încât numai cei foarte puri și cu vibrația înaltă le puteau suporta.
Minele de aur – atât vă mai spun – sunt așezate pe o hartă specială, sub forma unor triunghiuri și patrulatere practic necunoscute. Ar trebui să iei țara asta la pas, să măsori și să ții seama și de Geometria Sacră folosită de ei. Oricum nu s-au născut încă cei ce le vor descoperi. Duduie Youtube-ul de documentare despre comorile ascunse sau descoperite (în mică parte) din țara asta de „aur”. Am scris și eu despre ele, dar în contextul în care am lăsat să se înțeleagă că multe dintre ele au „sarcini” speciale.
Un canal pe care l-am descoperit recent și care se numește „Informație gratis”, specifica vreo câteva chestii destul de cunoscute, trei la număr. Mi-a atras atenția una dintre ele, fiindu-mi practic necunoscută. Asta pentru că nu-mi folosesc cintamani pentru a descoperi comori, deși s-ar putea s-o fac cu succes, dar nu sunt vremurile pentru asta. Totul trebuie să fie purificat pentru a ieși la iveală și atunci vor cădea toate blestemele, când aceste comori vor fi folosite pentru ce au fost ele hărăzite.
