Gustul său condimentat şi uşor iute, ceea ce indică faptul că are în compoziţie principii Yang, acestea ajutând la echilibrarea anumitor funcţii organice dereglate.
Cântat şi lăudat în tot felul de câtece populare şi doine de prin toate zonele ţării noastre, măghiranul – rudă bună cu oregano deşi există unele deosebiri între ele – este una dintre plantele de leac pe care strămoşii noştri geto-dacii le foloseau pentru diferite întrebuinţări, îndeosebi terapeutice.
Spunem că măghiranul e rudă bună cu oregano deoarece acesta este varianta sălbatică a acestei specii, în timp ce măghiranul este varianta cultivată de om.
Diferenţa dintre oregano şi măghiran este că primul are o rezistenţă la vremea rece mult mai mare, ceea ce face din măghiran o plantă sensibilă la temperaturi scăzute. Iar asta se datorează faptului că originea sa ca plantă se află în Egipt şi Arabia, zone unde căldura este un element principal. Cultivarea lui cere un sol umed şi aer umed cald, pentru ca să se poată dezvolta cum trebuie.
Studiile efectuate în multe laboratoare europene pun în evidenţă faptul că măghiranul conţine o serie de uleiuri volatile benefice sănătăţii, precum şi vitaminele A, C, K, E, fier, calciu, mangan, zinc, favorizând prin substanţele şi principiile sale active absorbţia vitaminei B12, atât de necesară sistemului imunitar şi ficatului. Mai conţine flavonoide – acestea fiind un rezervor natural de antioxidanţi, potasiu atât de necesar pentru buna funcţionare a sistemului cardio-vascular, a sistemului nervos şi a celui muscular, beta-caroten foarte necesar pentru ochi, dar şi pentru combatarea oricărui tip de stare degenerativă care ar putea apare în corp, prevenind astfel apariţia tumorilor de orice fel.
Cu toate că este mai sensibilă decât ruda sa oregano, măghiranul are un efect mult mai intens , fiind folosit pentru o gamă largă de afecţiuni, fie sub formă de plantă proaspătă, ceai, infuzie sau ca şi condiment în diferite preparate culinare.
Iată doar o parte a afecţiunilor ce pot fi eliminate utilizând în mod constant măghiran ca şi condiment sau plantă de leac: migrene, reumatism, sciatică, rinită, insomnie, anxietate, cistită, gripă, răceală-guturai, tuse, astm, bronşită, stări febrile, ulcer gastric, diabet, hiperlipidemie – număr prea mare de lipide în sânge, tulburări stomacale şi digestive, calmează colitele elimină retenţia de gaze care poate produce balonare, combate colesterolul rău, poate fi folosit pentru durerile dentare ca analgezic foarte eficient, pentru artrită, combate foarte eficient sinuzita şi nu în ultimul rând previne degenerarea celulară de orice fel.
De asemenea are foarte bune proprietăţi antibacteriene şi antiinfecţioase, iar sub formă de compresii elimină foarte repede vânătăile, contuziile, plăgile de pe piele datorate arsurilor, tăieturilor sau înţepăturilor.
Gustul său condimentat şi uşor iute, ceea ce indică faptul că are în compoziţie principii Yang, acestea ajutând la echilibrarea anumitor funcţii organice dereglate. Frunzele sale pot fi folosite atât în stare proaspătă, cât şi congelată, pentru diferite sortimente alimentare.
Desigur că poate fi folosit şi sub alte forme cum sunt tinctura, infuzia de ceai sau diferite produse cosmetice naturiste în componenţa cărora se găseşte printre altele şi măghiran.
De altfel este un excelent produs pentru piele, dacă folosiţi planta sub forma de creme, unguente sau ulei volatil, deoarece menţine tinereţea, prospeţimea şi tonusul pielii. În acelaşi timp dacă vă daţi cu ulei volatil în zona încheieturilor, fie că vorbim de mâini, fie de picioare, efectul este garantat pentru că pătrunzând în piele intră la nivelul capilarelor şi acolo uleiul esenţial de măghiran lucrează foarte eficient răspândind semnalul său informaţional în tot corpul.
Rezultatul va fi o detoxifiere dinspre afară spre interior prin intermediul capilarelor care permit pătrunderea esenţei volatile de măghiran în circuitul sanguin, de unde apoi este preluată în tot corpul mergând exact în zonele organice care au nevoie de reechilibrare.
