© Joseph Ventura

Despre acest subiect a început să se vorbească din ce în ce mai mult în ultima vreme în cercurile ştiinţifice. Aţi mai citit în cuprinsul revistei cu ceva vreme în urmă informaţii referitoare la acest subiect, de altfel foarte controversat.

Chiar dacă sonda Curiosity continuă să adune date despre solul şi atmosfera marţiană, persistă încă unele aspecte care nu pot fi filtrate de logica şi algoritmurile matematicii şi fizicii. Şi asta deoarece unele dintre aceste aspecte, pe care chiar noi oamenii le manifestăm, ţin de subtilităţi pe care ştiinţa şi tehnologia încă nu le pot înţelege şi descifra. Unul dintre cele mai intrigante aspecte este cel al ritmului nostru circadian, despre care vom comenta un pic mai încolo. Deocamdată să abordăm cu opinii concrete misterul planetei Marte, pentru a înţelege că dincolo de ceea ce ne trimit sondele automate trimise pe planeta roşie, există un adevăr pe care oamenii de ştiinţă încep să înţeleagă că trebuie luat serios în calcul.

În 2015 profesorul R. Lencement, fost director al Secţiei de Astronomie din cadrul Palatului Descoperirilor din Paris, a formulat propria teorie cu privire al posibilitatea ca noi oamenii să fim urmaşii marţienilor. Teoria sa este de altfel împărtăşită şi de către unii cercetători americani. Iată ce spune Lencement:

Dacă admitem că şi pe alte planete pot exista fiinţe inteligente, este cât se poate de firesc să ne punem următoarea întrebare: aceste fiinţe nu au venit deja? Nu se găsesc cumva, pe fundul oceanelor sau în regiuni neexplorate încă, resturi ale unor astronave căzute acum 15 zile sa acum 15.000 de ani?

Iată că un om de ştiinţă, în afara cercetătorilor neconvenţionali pasionaţi de teoria extratereştrilor antici, vine şi pune sub lupă posibila existenţă a fiinţelor din alte lumi.

Profesorul Lencement a adăugat:

Acum 300.000 de ani sau poate chiar 1 milion de ani, o expediţie venită de pe Marte a ajuns pe un Pământ cu o populaţie aflată la sfârşitul erei terţiare. Surprinşi de condiţiile fizice pe care nu le prevăzuseră, marţienii au suportat cu greu o scădere brutală a facultăţilor lor native şi nu au mai putut pleca de pe Pământ (din cauza gravitaţiei mai mari, a atmosferei mai dense, microbi etc.) Cu toate acestea au supravieţuit.

O asemenea idee este sprijinită şi de descoperirile genetice din ADN-ul uman. Avem în ADN-ul nostru de Homo Sapiens 233 de gene care nu se regăsesc la nici o altă specie de vieţuitoare de pe Pământ.

Unul dintre elementele cele mai importante care vine în sprijinul ferm al ideii că suntem urmaşii unei civilizaţii marţiene ajunsă pe Pământ, este ritmul nostru circadian, adică durata unei zile. Pe Pământ durata zilei este de 23 de ore 56 de minute şi 4 secunde, în timp ce durata unei zile marţiene este de 24 de ore, 39 de minute şi 35 de secunde. Şi acum vine bomba informaţională!

Profesorul Brian Desborough, cercetător, autor şi om de ştiinţă, un asiduu investigator al fenomenului OZN dar şi al existenţei diferitelor rase extraterestre pe planeta noastră, spune următoarele referitor la rasa noastră albă:

… dacă oamenii albi sunt scufundaţi în recipiente în care sunt privaţi de percepţiile lor senzoriale pe perioade mai lungi de timp, ritmul lor circadian intră pe o frecvenţă de 24 de ore şi 39 de minute, care corespunde perioadei de rotaţie a lui Marte, nu a Pământului. Acest fenomen nu se produce în cazul celorlalte rase, care sunt într-o rezonanţă perfectă cu rotaţia Pământului.

Să fie rasa albă descendenta civilizaţiei marţiene, care a migrat pe Terra în urma unui eveniment devastator pentru planeta roşie? Noi credem că DA!

Şi în episodul următor vom aduce argumente concrete pe baza dovezilor existente în sculpturi, pergamente şi mai ales pe baza lungii dinastii a celor 10 regi sumerieni, a căror domnie era de câte aproximativ 45.000 de ani fiecare! Dacă au domnit fiecare atât de mult, erau fiinţe vii sau erau cyborgi?

Următorul episodSuntem urmaşii marţienilor? – II (Noutăți 2019) >>

Gânduri?

Lasă-ne o vorbă!
Cum te strigă?