Diferenţa dintre calendarul dacic şi cel modern este de doar câteva sutimi, dacă nu chiar miimi.

Zona Românească este plină de artefacte, dar datorită trecerii timpului multe dintre ele au fost acoperite de zeci şi uneori, în anumite cazuri, de sute de metri de pământ, rocă şi vegetaţie. Prea puţine au rămas la suprafaţă, aşa cum este şi sanctuarul de la Sarmisegetuza.

Despre acest sacru sanctuar se poate vorbi foarte mult, chiar dacă pe vremea regimului ceauşişt „capetele deştepte” de prin conducerea de partid şi de stat, primind ordine de la preşedintele de atunci, din ignoranţă – pentru că trebuia să fie reamenajate piesele de acolo contra intemperiilor – multe dintre bucăţile originale ale pieselor componente din sanctuar au fost dislocate şi înlocuite cu ciment şi piatră, nişte reproduceri ce au copiat formele şi dimensiunile originalelor.

Chiar şi aşa au rămas în locurile respective dublurile energetice ale originalelor, astfel încât funcţionează şi astăzi fiind percepute de către toţi cei care au capacităţi extrasenzoriale şi vizitează incinta sanctuarului.

Misterele Geto-Daciei

Ceea ce au lăsat strămoşii noştri ca moştenire reprezintă o inestimabilă cunoaştere esoterică dar şi ştiinţifică în acelaşi timp. Şi o să şi exemplificăm de ce este aşa.

Vom explica rostul calendarului de la Sarmisegetuza Regia, şi asta mai ales pentru că s-a recunoscut că este superior celui mayaş care era considerat până în anii 90 cel mai exact cu valoarea de 365,242129 zile.

Calendarul dacic, aşa cum au fost calculate datele conform tuturor cercetărilor efectuate şi de români şi de specialişti din străinătate, este şi mai precis decât cel mayaş având valoarea anului solar de 365,242197 în timp ce anul real sau anul tropic cum este denumit ştiinţific, are valoarea calculată cu cele mai precise instrumente de 365,242198 zile, iar anul sideral are valoarea de 365,256361 zile fiind luată întotdeauna în calcul valoarea anului tropic.

Diferenţa dintre calendarul dacic şi cel modern este de doar câteva sutimi, dacă nu chiar miimi. Şi atunci ne punem întrebarea de unde aveau strămoşii noştri daci asemenea cunoştiinţe demne de astronomia modernă? Şi ei nu aveau computere cu care să calculeze atât de exact!

Amplasarea calendarului în sanctuar are rostul său.

Cercul mare este format din 104 lespezi mici lipite una de alta formând un cerc ermetic.

Cercul median este format la rândul său din 180 de stâlpi separaţi în 30 grupe a câte 6.

Este posibil ca cifra 6 să fi reprezentat atât un sfert din ciclul Lunii, cât şi cele 6 zile lucrătoare.

Al treilea cerc are în componenţa sa 68 de stâlpi aranjaţi în 4 grupuri după cum urmează: 17 stâlpi – 4 lespezi – 18 stâlpi – 3 lespezi – 16 stâlpi – 4 lespezi – 17 stâlpi – 4 lespezi.

Absida, adică nişa semicirculară existentă în cadrul acestei scheme de calcul, conţine la rândul ei 72 de piese dispuse astfel:

68 de stâlpi împărţiţi în câte două grupe, fiecare dintre acestea despărţite în câte 13 stâlpi cu câte două lespezi şi 21 de stâlpi cu câte două lespezi.

Cine cunoaşte matematică şi calculează prin intermediul acestor cifre şi dispuneri va descoperi cu uimire un fel de “abac cosmic” cu ajutorul căruia sacerdoţii geto-daci calculau totul, de la ploaia de peste trei zile până la cum va fi vremea şi starea Pământului peste 100 de ani, precum şi evenimentele cosmic din cuprinsul sistemului solar şi chiar din zona noastră de galaxie.

Şi asta pentru că deţineau hărţile stelare ale tuturor constelaţiilor care se văd atât din emisfera nordică, cât şi din cea sudică. Fără îndoială că ştiinţa lor atât de precisă, în lipsa instrumentelor moderne cum sunt computerele noastre, era o moştenire de la poporul din stele venit din Constelaţia Pleiadelor.

Axis Mundi şi Geto-Dacia

Dacă ne referim doar la cercul celor 180 de stâlpi, dacă înmulţim acest număr cu 2 ne dă 360 care este foarte aproape de cifra rotundă a anului solar, restul de cifre pentru a rezulta 365, 242197 rezultând din combinaţiile celorlalte cercuri care sunt dispuse după o schemă de calcul matematică ce permite găsirea tuturor valorilor exacte atunci când este vorba de cicluri precise ale anotimpurilor, ale mişcării Pământului, Soarelui şi a altor corpuri cereşti din zona noastră de galaxie.

Practic putem spune că sanctuarul de la Sarmisegetuza cu miraculosul calendar dacic este un astrolab folosit pentru mecanica cerească, într-o civilizaţie geto-dacă atât de evoluată, dar considerată de contemporaneitate drept una primitivă.

Şi dacă noi după mii de ani de abia am reuşit să găsim cu ajutorul computerelor valoarea exactă a anului solar, atunci cât de departe suntem de performanţele geto-dacilor în materie de cunoaştere adevărată?

Gânduri?

Lasă-ne o vorbă!
Cum te strigă?