A observa obiectiv ceea ce se petrece în jurul tău și a consemna asta în scris, este un act creativ care contribuie la propria evoluție spirituală.
Câteodată stau și mă întreb despre ce-aș putea să mai scriu. Multe dintre persoanele care mă citesc sunt deja super-bine informate. E un sentiment tare plăcut, se simte ca și cum mi-am luat o piatră de pe inimă. Într-un fel știu că Marea Trezire se va producere și fără mine. E o chestiune doar de timp. Nu-mi rămâne decât să iau niște floricele și să mă bucur de spectacol!
Am început să scriu deoarece mi se reproșa că nu împărtășesc din cunoaștere mea și că țin informațiile doar pentru mine. Am un mare trac atunci când mă exprim în fața unui public. Este o traumă dintr-o viață anterioară pe care am purtat-o cu mine în corpul cauzal, de-a lungul existenței. Sal Rachele m-a ajutat să ajung la rădăcina acestei provocări, printr-o incursiune de hipnoză conștientă.
Am fost guvernatorul unei comunități importante, un mic despot care nu-și asculta simțirea. Ba mai mult, am făcut jocul Sistemului, împovărând lumea cu taxe și mai mari fără să țin cont de nevoile oamenilor. Într-un discurs public, am sfârșit prin a fi batjocorit de sute de oameni aruncând în mine cu ouă și roșii stricate. M-am simțit atât de dezonorat, încât această traumă s-a transformat într-o moștenire karmică, blocând-mi abilitatea de a spune ceea ce cred. Aici a fost chichița! A spune ceea ce crezi, nu este totuna cu a spune ceea ce simți!
A spune ceea ce crezi, nu este totuna cu a spune ceea ce simți!
Știam că în acel moment voi face parte din ceea ce se cheamă ca fiind Zona Underground, Necomercialul sau Sfânta Umbră. Este zona subconștientului, locul unde ereticii sădesc semințele. De aici, din zona de nișă, apar ideile năstrușnice, chiar dacă de-a lungul timpului ajung să fie pervertite. Din subteran pleacă Lumina. Acolo se nasc dorințele, ideologiile, conspirațiile și egregorii. Deep Web, Deep State și Deep ce-vreți-voi, sunt mai comerciale decât tot mainstream-ul la un loc. Aici este Black Friday în fiecare zi.
Jumătate din populație preferă metroul subteran, pentru că metroul semnifică cea mai rapidă cale de deplasare prin subconștient, atunci când e prea aglomerat pe sus. Când lumea este suprasaturată de comercial, de marketing excesiv, se retrage în subcultură. Aici înveți să respiri din nou, pentru că restabilești legătura cu autenticitatea din tine. E ca o gură mare de oxigen, pentru că în acest loc se împart trăirile fără să existe sentințe. Există judecată dar nu există sentință. Întunericul e lăsat în pace, problemele apar când ieși la lumină.
Un alt motiv pentru care am început să scriu este pentru că deși există un trafic enorm de informație, lumea încă își simte sufletul însingurat. Dacă nu vorbim, de unde să știm că și celălalt om de lângă noi are aceleași trăiri? De frica celorlalți, lumea se teme să spună ce simte. Chiar dacă sunt de intensități diferite, trăirile sunt cele care ne adună în jurul Focului Viu. Într-o lume din ce în ce mai rece, cu toții căutăm căldura sufletească. Logic așa ar fi, dar vedeți voi, focul este singurul element din natură care trebuie creat. Găsești apă, găsești mâncare, dar foc, poate doar sub formă de fulgere! E riscant să devii Prometheus. E riscant pentru că nu poți scăpa de furia zeilor. Sau cel puțin așa am fost învățați…
Am fost atras de spiritualitate încă de mic. Aveam impresia că este un domeniu plin de lumină, pur, nealterat. Vedeam adeseori răul ca pe o greșeală sau o simplă eroare omenească, dar nu-mi închipuiam să existe ființe și manifestări ale întunericului. Spiritualitatea are multe fațete, nu este ceva ce poți separa cu ușurință. Cum faci diferența dintre o simplă citire în palmă și o analiză completă de chiromanție? Sau o cruce făcută din superstiție și o intenție setată pentru protecție reală? Cum faci diferența dintre un discurs pompos despre natura lui Dumnezeu și o tăcere silențioasă care îți transmite un adevăr celular?
Prin mesajele mele, eu nu fac altceva decât să recunosc ceea ce găsesc în lume. Fiecare povestește ceea ce vede din “locul” său. Ar fi minunat dac-am înțelege că prin cunoaștere extinsă “plecăm” spre mai departe, și mai Sus, de unde putem vedea o altă perspectivă, un Punct de Belvedere, un loc de unde poți oferi mai multe soluții alchimice, ca din vârful unui munte, având cu toții bucuria de a-l urca. Această Cunoaștere este multidimensională, pentru că timpul nu este liniar. De altfel, iluzia liniarității a permis celor care au scris istoria să păstreze mereu o singură versiune a ei.
De aceea, în primul și-n primul rând, scriu pentru mine. Uite așa! Este moștenirea pe care mi-o las Eu mie. Dacă mă voi mai întoarce pe Pământul ăsta, vreau să dau de cunoaștere multidimensională. Vreau să-mi re-aduc aminte!
