Divinaţia – un mecanism cuantic? – III
© Flickr

Fiecare lucru care apare în planul 3D – deci fizic tridimensional, îşi are corespondenţa într-un dublu subtil de energie.

Modul în care se realizează o consultaţie are legătură directă cu nivelul de conştiinţă al divinatorului, adică cel care oferă informaţiile solicitate de către consultant. Astfel este uşor de înţeles că nu oricine poate ţine o asemenea consultaţie, deoarece în funcţie de nivelul de conştiinţă, să zicem că divinatorul are un nivel de 5,50D, se extrage şi informaţia necesară răspunsului pentru problema în cauză. Pe acest considerent se poate înţelege de ce nu oricine are abilitatea de a fi divinator. Căci oricine de exemplu ar putea să dea în Tarot, învăţând dintr-o carte, dar fără a fi medium. Este evident că modul în care va oferi informaţia va fi net inferioară faţă de cea oferită de către divinator.

În numărul trecut explicam faptul că mintea-conştiinţa divinatorului se comportă precum cursorul radio pe scala de frecvenţe, căutând postul adecvat. În cazul nostru caută frecvenţa energetică a celei de-a 6-a dimensiuni, corespunzător nivelului de conştiinţă 6D.

Dacă divinatorul are aici pe Pământ nivelul de conştiinţă 5,50D nu-i va fi dificil să acceseze planul 6D, deşi ca ordin de frecvenţe putem considera că e o diferenţă de 0,50 de unităţi, ca să folosim o exprimare simplistă.

Intrând în rezonanţă în timpul consultaţiei cu planul 6D, divinatorul îşi formează în conştiinţă un model, ca o imagine, despre problema persoanei consultant.

Vă explic mecanismul ca să înţelegeţi că atunci când vă duceţi la tarotist, astrolog sau clarvăzător, acestea sunt persoane autentice, deoarece altfel nu ar putea accesa planul 6D. În felul acesta vă daţi seama că sunt veridice astfel de persoane şi nu nişte impostori. Desigur, impostorii încearcă să-şi facă loc în domeniu, înşelând consultantul prin procedeul tipic ghicitoarelor cu tenul mai măsliniu. Adică aplică nişte chestii retorice pe baza probabilităţilor, atât de abil încât consultatnul nu prea bagă de seamă.

Imaginea formată în conştiinţa divinatorului este încărcată apoi cu voinţa sa şi astfel este cuplată cu frecvenţa planului 6D.

Altfel spus, e ca şi atunci când luăm un capăt de aţă şi ştim că trebuie să-l introducem în urechea acului de cusut. Cam la fel se petrece şi procesul accesării informaţiei de către divinator, atunci când caută cu conştiinţa sa imaginea corespunzătoare problemei. Deci se află în căutarea semnalului energetic al răspunsului. Această căutare seamănă cu atracţia între doi magneţi şi din perspectiva aceasta putem spune că răspunsul la problema persoanei există cu mult dinainte de a apare problema însăşi.

E un mic paradox, aşa-i?

CONȚINUT DEDICAT ABONAȚILOR

♥ Contează ce spune lumea?

Către alte episoade<< Divinaţia – un mecanism cuantic? – II

Gânduri?

Lasă-ne o vorbă!
Cum te strigă?