Înţelepciunea proverbelor româneşti
© Cristimilan7 / Romania / Deviantart
Timp estimat de citire: 3 minute

Dacă proverbul este românesc, ne putem referi în primul rând la națiunea noastră română.

Oaia a fost dintotdeauna simbolul blândeții, dar și al naivității perpetue folosit ori de câte ori a fost vorba de lucruri și situații paradoxale. Cum se mai spune… pe oaie degeaba o îndrumi, că până la urmă tot într-acolo se duce. Altfel spus, se subînțelege că oaia pe cât e de blândă și inocentă, pe atât e de proastă. Este suficient să vă uitați pe la sate prin jurul marilor orașe din România, să vedeți cum în fruntea turmei dacă este o oaie care o ia pe o direcție aiurea, toate o urmează în acea direcție. Sau dacă ciobanul respectiv le îndreaptă pe o anumită direcție, toate se duc buluc grămadă într-acolo.

Dar proverbul acesta ce vrea el să spună, de fapt? „Vai de oaia ce nu-și poate duce lâna” are o semnificație mult mai profundă decât pare la prima vedere. Din perspectiva asta, putem asemui oaia cu o națiune, și desigur dacă proverbul este românesc, ne putem referi în primul rând la națiunea noastră română.

Este națiunea română naivă, proastă și inocentă precum oaia?

Inocentă… dacă stăm să ne gândim, nu prea mai este, având în vedere cei 30 de ani de la Revoluție încoace, de când tot felul de matrapazlâcuri s-au petrecut. Proastă… într-o anumită măsură da, dacă ne uităm la cum reacționează românii în ultima vreme față de minciunile propagate în mediul social. Naivă… am putea spune că da, că parcă prea înghit românii orice gogoriță servită la televizor pe post de „adevăr”. Dar ce poate însemna că „nu-și poate duce lâna”? ce semnificație are în acest caz „lâna”? O putem considera karma națiunii, greul pe care-l trage populația simbolizată prin oaie, dar și dificultățile prin care trece întreaga nație de-a lungul unei perioade anume.

Așa cum știm din oierit, atunci când lâna pe oaie se face prea mare, oaia e tunsă, căci altfel la un moment dat, nu s-ar mai putea deplasa. Dar aici avem o interpretare dublă a proverbului. Dacă oaia – respectiv națiunea – rămâne cu prea multă lână pe ea, și ciobanul – adică guvernanții/președintele – nu o tunde, atunci națiunea riscă să se sufoce datorită lânii prea mari și prea dese. În acest caz, putem considera lâna prea mare și prea deasă drept corupția și toate fărădelegile cumulate în România vreme de 30 de ani. Și toți cei care s-au perindat la guvernare, și de dreapta, și de stânga, au preferat să lase oaia – națiunea – să-i crească lâna prea mult ca să ajungă neputincioasă. Asta arată pe de altă parte că toți cei ce s-au învârtit prin rotație la cârma țării, au ignorat starea națiunii adică „lâna” care tot creștea și creștea, și creștea… și acum iacă-tă-ne cu atâta „lână” de n-o mai putem duce.

Pe de altă parte, a fost o chestiune atent și direct dirijată, de către stăpânul „ciobanului”, aflat în afara „stânii” numită România, ca oaia să nu fie tunsă periodic, prin asta înțelegându-se că oaia putea să beneficieze de o stare mai bună, căci altceva e când tunsă fiind, se poate mișca mai ușor. Poate doar odată la 4-5 ani a fost tunsă, când i s-a cerut acestei oi votul, și nici atunci n-a fost tunsă suficient, ci într-atât cât să se poată mișca de ici-colo. Plus că dacă „lâna” i-a crescut atât de mult, i-a crescut inclusiv pe față, acoperindu-i parțial ochii, deci oaia numită națiunea română nu mai vede ce e în jurul ei din cauza lânii crescute excesiv. Asta se traduce prin faptul că majoritatea românilor nu mai percep adevărul, nu mai conștientizează realitatea prin care ei trec, și de aceea nici nu mai înțeleg așa cum trebuie ceea ce li se întâmplă. De aceea e vai de oaia care nu-și poate duce lâna, prin asta înțelegându-se că e timpul să ne trezim ca națiune din această stare de lucruri în care ne-au adus „ciobanii stânii”. Altfel… nația va sfârși sufocată de propria lână/stare în care a ajuns pentru că demult nu a mai perceput adevărul.     

Gânduri?

Lasă-ne o vorbă!
Cum te strigă?