Ce s-a întâmplat cu acest teritoriu nord african, care în urmă cu 12.000-13.000 de ani colcăia de vegetaţie şi de oameni?

Ipoteza unei Atlantide primordiale localizată în Sahara este nu doar una temerară, bazată pe ideea conspiraţiei, ci şi pe elemente reale, concrete şi care datorită eforturilor unor cercetători consacraţi, au scos la iveală o serie de alte date foarte utile pentru înţelegerea unuia dintre marile mistere ale omenirii.

Pentru că vrem, nu vrem, ne place sau nu, Atlantida incită şi în acest moment fantezia minţii umane.

Mulţi autori, deşi au citit despre profeţiile lui Edgar Cayce despre presupusa existenţă a Atlantidei, le-au luat în derâdere.

Apoi în ultimii 20 de ani când în diferite zone ale lumii s-au făcut unele descoperiri cu referire la posibile artefacte şi ruine atlante, nimeni nu şi-a mai permis să ridiculizeze acest subiect. Treaba devenea serioasă.

Spuneam că nu a existat o singură Atlantidă, ci că mai degrabă fie a fost un vast imperiu care la un moment dat s-a prăbuşit în urma unui război îndelungat, fie Atlantida a reprezentat nu neapărat un imperiu, cât numele unei lumi născută în străvechime – cum e numele Shamballei.

Cercetările efectuate pe platoul de la Gizeh în octombrie 1991 de către Doctorul Robert Schoch, geolog la Universitatea din Boston, au pus în evidenţă de exemplu faptul că partea de jos a Sfinxului egiptean, despre care se credea că nu avea o vechime mai mare de 4500 de ani, prezenta straturi de eroziune diferite, semn al unei realităţi indubitabile. Şi anume că acele straturi fuseseră opera prezenţei apei în zona platoului Gizeh.

Cum cercetările realizate cu ajutorul sateliţilor au pus în evidenţă că sub Sahara există un râu ce traversează o zonă subterană cu vegetaţie luxuriantă, nu se poate spune că straturile de rocă ale Sfinxului ar fi fost erodate de o mare interioară sau de un râu care să fi existat cândva.

Singura realitate admisă este aceea a unui fenomen similar cu Potopul, care să fi adus apa nu doar în Europa, ci şi în Nordul Africii. Iar straturile de rocă de la baza Sfinxului egiptean vorbesc singure despre o îndepărtată realitate de acest gen şi orice turist le poate vedea dacă merge acolo.