Copiii de exemplu, mai ales cei născuţi în ultimii 10 ani, dispun de capacităţi naturale psihice mult mai dezvoltate decât părinţii lor.
Modul în care noi ne trăim la ora actuală existenţa a devenit foarte complex. Deşi în exterior societatea umană s-a dezvoltat prin tot felul de pârghii, atât la nivel economic, cât şi industrial şi social, unele repere de bază au rămas aceleaşi. Şi anume, conceptul fals care este încă îmbrăţişat de aproape toată lumea şi care ne impune, mai mult sau mai puţin forţat, să fim „în rândul lumii”.
Prea puţini oameni înţeleg faptul că în realitate acest concept de a fi în rândul lumii reprezintă de fapt condiţia care forţează indivizii umani să accepte legile turmei şi să devină persoane care pe măsură ce anii trec, plătesc preţul clar al lipsei de originalitate şi de înrolare în turmă din toate punctele de vedere.
Iar unul dintre conceptele cele mai vehiculate este acela că trebuie să te căsătoreşti, trebuie să faci copii şi trebuie să munceşti – ca un sclav – dacă vrei să trăieşti cum vrei tu şi să ai tot ce vrei tu. FALS! COMPLET FALS!
Niciun individ uman care a urmat aceste aşa zise reguli ale mentalităţii turmei nu trăieşte fericit şi prosper, şi nici măcar nu observă asta! Iar când vine perioada ca indivizii umani să-şi întemeieze o familie, după ce au copii, încep să le impună acestora, chipurile, propria mentalitate în privinţa educaţiei, crezând că este mentalitatea lor originală.
În realitate, adulţii nu realizează că mentalitatea lor atât de „originală” este de fapt o preluare a mentalităţii de turmă transpusă şi filtrată de intelectul lor, la care se adaugă doar într-o mică măsură firava experienţă de viaţă acumulată în anii adolescenţei, când şi lor le era impus de către părinţi un anumit model comportamental. Astfel se propagă în cercuri concentrice în interiorul societăţii umane asemenea tendinţe educaţionale vicioase, care ciuntesc şi reprimă mecanismul natural al omului.
Copiii de exemplu, mai ales cei născuţi în ultimii 10 ani, dispun de capacităţi naturale psihice mult mai dezvoltate decât părinţii lor care fac parte – marea majoritate dintre ei – din generaţii învăţate să pună preţ doar pe bani, pe realizarea socială şi pe cariera profesională. Într-o anumită măsură şi acestea sunt elemente necesare dezvoltării societăţii, dar nu într-atât încât să reprime mecanismele naturale ale omului.
Mulţi copii văd entităţi benefice în preajma lor, şi când încearcă să spună despre aşa ceva părinţilor, aceştia încep să creadă că poate copiii lor suferă de ceva anume şi e cazul să-i ducă la doctor pentru un consult.
Un prieten de-al meu, care are o fetiţă de 5 ani, îmi spunea că de câteva ori că ea îi spunea că vede în baie pe „omul alb”. Probabil îngerul ei veghetor sau o altă entitate care protejează fetiţa. Norocul ei că tatăl său, este un om dedicat spiritualităţii şi o educă bine în acest sens, deşi mama ei încă nu este familiarizată suficient cu o asemenea realitate. Dar ăsta e unul dintre probabil puţinele cazuri fericite din lume, comparativ cu restul lumii.
Deci este un lucru foarte important pentru toţi părinţii şi bunicii să înţeleagă faptul că aceşti copii, care actualmente sunt până în vârsta de 12 ani, au percepţii mult mai mari, vederea lor psihică e foarte dezvoltată şi de aceea, mai ales când intră în perioada adolescenţei, este foarte important să fie ajutaţi să-şi menţină aceste canale informaţionale psihice deschise, pentru că şi părinţii pot beneficia la un moment dat de vreo informaţie spirituală utilă din planurile subtile, de la o anume entitate care îi poate ajuta să evite, de exemplu o situaţie neplăcută care ar putea afecta mult familia respectivă.
Reticenţa părinţilor şi bunicilor faţă de asemenea situaţii ar trebui înlocuită treptat cu o acceptare benevolentă a acestei realităţi – care acum este demonstrată şi de ştiinţă, înţelegând că aceşti copii şi nepoţi au daruri spirituale minunate şi haruri care le pot face existenţa mai uşoară, mai fericită şi mai însufleţită de bucurii.
Cum să facă asta părinţii şi bunicii?
Vom vedea cu alte ocazii…
