Asemenea „becuri arse” de Lucrători în Lumină nu înțeleg de ce li se întâmplă în viața lor anumite chestiuni bizare, odată ce li s-a terminat filamentul.
Există de ceva vreme, și asta mai ales de pe la sfârșitul pandemiei încoace, o serie de atitudini ale multor persoane care încă se ocupă cu spiritualitatea. Unele dintre aceste atitudini devin la un moment dat de neînțeles, datorită faptului că unele persoane spirituale, care au fost implicate activ până într-un anumit moment fie prin scris, fie în altfel, își anunță un fel de retragere strategică din vizorul opiniei publice spirituale, deși în urma unor asemenea chestiuni continuă cumva să fie active dar mai mult în plan personal, continuând astfel să ofere informații și cunoaștere.
Mulți dintre aceștia sunt Lucrători în Lumină, care au avut și încă au rolul lor, și care dintr-un anumit punct de vedere nu mai au aceeași capacitate ca altă dată. I-am putea asemui cu niște becuri clasice care până acum au funcționat bine, dar li s-a cam ars filamentul. Unii dintre ei se află în perioada în care componența filamentului nu mai are mult și se consumă de tot, asta fiind cunoscută prin expresia „s-a ars becul”. Asta arată că în mare parte misiunea lor s-a cam terminat în societatea planetară. Altora filamentul încă le mai funcționează, dar este pe terminate, și sunt nehotărâți în ceea ce vor să facă pe mai departe. Unii din această categorie încă mai au informație utilă pe care o prezintă celor interesați, fie prin cărți, fie pe Facebook, însă informația lor deja este cumva dezmembrată, nu mai are coerență și nici consistență.
Din punctul acesta de vedere, este o situație destul de riscantă, deoarece cunoaștem ce înseamnă informația spirituală incompletă, care este totuși asimilată de către cei interesați. Însă o situație ciudată, și în același timp care poate determina multe distorsiuni, este atunci când cei cărora li se consumă filamentul, ca să zicem așa – îndrumători, ghizi sau lectori spirituali de talie medie – rămân pe loc, exact ca atunci când noi observăm că s-a ars becul de la lustră dar nu-l schimbăm fie pentru că ne este lene, fie pentru că nu am observat. Într-un asemenea caz, cel căruia i s-a „ars filamentul”, adică acel Lucrător în Lumină, rămâne pe loc, și nu realizează că are filamentul ars, adică nu-și dă seama că nu mai are ce să transmită, deși el poate că din inerția activității sale de până la acel moment, încă mai transmite câte ceva. Însă ceea ce transmite el, ori nu mai este citit, ori nu mai are vibrația de dinainte și ca urmare nu mai ajunge la cei interesați. Și asemenea „becuri arse” de Lucrători în Lumină nu înțeleg de ce li se întâmplă în viața lor anumite chestiuni bizare, odată ce li s-a terminat filamentul. Ei nu înțeleg de ce rămân fără fani, așa cum se întâmplă pe Facebook de exemplu, ori de ce nu le mai citește nimeni ceea ce ei scriu, ori de ce nu mai sunt căutați ca înainte de cei care îi solicitau pentru diferite probleme.
Ei bine, toți acești Lucrători în Lumină ajung „becuri arse”, indiferent ca precum becurile, unul are 40 de Wați, altul 60 de Wați, sau altul are 100 de Wați. Mai devreme sau mai târziu, vor rămâne fără „combustibil” la filament și nu vor mai lumina. Altfel spus, vibrația lor – care poate fi asemuită fie cu 40 de Wați, fie cu 60, 75 sau 100 de Wați – nu mai este emisă, pentru că „materialele” din care sunt compuse „filamentele” lor, prin „filament” în cazul de față, înțelegându-se energia din rețeaua lor psihoneuronală, s-a cam consumat. Și asta deoarece se întâmplă pentru că majoritatea dintre ei nu se reconectează la Sursa Eternă care este Creatorul.
În unele cazuri se întâmplă o reconectare și după o vreme „filamentul” este refăcut, iar acel Lucrător în Lumină revine în prim plan, cu un program nou de transmitere a unor noi cunoștințe spirituale, care vizează noua linie temporală proprie, care este în acord cu linia temporală a viitoarei societăți în care acesta se află.
