Omului căruia i se servește mimă, omului căruia i se servește „fast-food transumanist”, acestuia i se servește o mare păcăleală.
Când un om nu știe cum să acceseze o stare înaltă, precum iubirea, de multe ori alege să o mimeze. Cum societatea noastră este plină de oameni aflați în simțire, mima este inexistentă. Ultima propoziție este, din păcate, o glumă. Dacă ar fi fost reală, acest articol s-ar fi încheiat aici, dar, cum nu este în concordanță cu realitatea, o să continui.
Unul dintre modurile prin care umanitatea mimează stările înalte crezând că astfel, cumva, le va și accesa, este transumanismul. Transumanismul este o mișcare intelectuală și culturală care s-a pus pe eradicarea prostiei umane (mult succes!), suferinței, bolilor, îmbătrânirii și crearea ființelor amortale (cele care pot muri din accidente, nu din cauze naturale). Toate aceste obiective pe care transumaniștii doresc să le eradicheze sunt parte a evoluției naturale umane. Totuși, evoluția are nevoie de fundație solidă, altfel mutațiile care apar în sistem devin neviabile.
Asta dorește transumanismul, să înlocuiască procesul natural cu unul artificial, bazat pe știință și pe logică. Cei care aderă la acest curent consideră că omul nu este mai mult decât apare la suprafață, nu țin cont de corpul energetic al omului, de corpurile subtile, de conexiunea cu sufletul, de rolul genetic, ci se bazează pe o altă teorie numită tabula rasa. Tabula rasa este teoria prin care omul se naște fără informații deja scrise în ADN, considerându-se că tot ceea ce omul devine, este conform cu ceea ce a dobândit pe parcursul vieții.
Această teorie a fost demitizată și prin studiile asupra sindromului post-traumatic, dar mai ales prin cunoașterea pe care am primit-o, cunoaștere care ne arată că fiecare dintre noi are un rol genetic, are informații înscrise în ADN chiar de dinainte de momentul nașterii. Human Design și Cheile Genelor sunt două unelte înrudite care ne arată cu precizie aceste aspecte. Înainte de acestea, astrologia oferea și încă oferă jumătate din rolul genetic al omului.
Astfel, fiecare dintre noi suntem parte a Întregului, avem o cale, avem un rol. Când unii oameni aud de rolul genetic se gândesc la ceva extraordinar, în realitate rolul fiind ordinar, fiind unul care se potrivește mănușă celui care îl îndeplinește. Ni s-a transmis că trebuie să fim extraordinari, altfel trăim în subzistență, că trăim degeaba. Aceasta este una dintre cele mai mari păcăleli, păcăleală care a produs efecte care pot fi observate cu ușurință.
Această cultură a extraordinarului a dus la plafonarea a aproape 90% din populație. Acești oameni au observat că nu pot avea nici măcar cele „15 minute de faimă”și astfel trăiesc în dezamăgire că și-au ratat menirea. Unul dintre efectele procesului maturizării este revenirea către ordinar, către ceea ce suntem fără a încerca să fim mai mult, înțelegând că suntem fix cine trebuie să fim și dacă am încerca să fim altcineva, nu ni s-ar potrivi. Procesul maturizării este însă unul care necesită exemple, necesită timp, necesită experiențe, necesită eșecuri, necesită adaptare la viață și astfel necesită INTEGRARE și implicit (re)scrierea ADN-ului. Cum exemple nu prea avem, iar societatea nu prea ne oferă timp pentru a ne înțelege menirea, ajungem să nu simțim pe pielea noastră ce înseamnă a INTEGRA și astfel a evolua în mod natural, conform rolului genetic.
Acum nu spun că nu există beneficii ale acestui curent, viața știe mai bine ca noi toți, iar viața permite acestui curent să existe. O societate unde bolile pot fi eradicate poate duce omul către a lăsa traiul în subzistență deoparte și să își asculte mai mult simțurile. Problema este atunci când societatea viitorului are fundația creată de oameni care au fugit de simțire prin a căuta profit și putere, fiindcă, cel mai probabil tehnologia creată de aceștia va fi folosită nu pentru oameni, ci împotriva lor.
Cunoașterea colectivă a unei societăți bazate pe comuniune duce la tehnologie care este folosită pentru colectiv, tehnologie care respectă unicitatea fiecăruia având grijă să impacteze cât mai puțin omul în totalitatea sa și să îl susțină pentru a-și îndeplini rolul genetic.
Transumaniștii nu pot observa rolul suferinței emoționale pe care o vor atât de rapid eradicată. Suferința emoțională este un semnal de alarmă care îl readuce pe om în simțire, îl readuce în contact cu totalitatea ființei sale, cu corpurile subtile, cu sufletul său. Ia-i unui om inconștient suferința și l-ai deconectat de la Sine și astfel ți-ai creat o baterie care să mențină sistemul artificial (ca în filmul Matrix).
Omul dorit de transumaniști nu mai simte iubirea, însă o poate primi în mod artificial prin diverse mijloace tehnologice. În acest fel, iubirea este mimată iar omul pe aceea o crede ca fiind iubirea aevărată, fără să poată înțelege de ce nu este hrănitoare. Putem observa acest fenomen pe rețelele sociale, unde aprecierea și validarea naturală este înlocuită de like-uri și inimioare. Dacă ești una dintre persoanele care primesc multe like-uri și inimioare, întrebarea mea pentru tine este dacă te-au hrănit cu adevărat, dacă le-ai simțit ca împlinire ori, dacă ceea ce ai simțit ca urmare a lor, a dispărut foarte repede?
Viitorul propus de curentul transumanist este un viitor în care unii vor mima diverse stări autentice, precum iubire, afecțiune, bucurie, pace și ne vor face să credem că sunt reale. Omul aflat în simțire, când simte căldură în mod autentic de la un alt om, acea stare îl hrănește ore, chiar zile. Validarea care vine în mod natural prin reușită, prin adaptare la realitate, prin obținerea unor rezultate bazate pe o fundație solidă, aceea hrănește omul pe termen lung și îi oferă acces la încredere, curaj și putere personală.
Omului căruia i se servește mimă, omului căruia i se servește „fast-food transumanist”, acestuia i se servește o mare păcăleală. I se cere să renunțe la cine este, la puterea care se află în EU SUNT pentru a deveni cine nu este și astfel devenind un EU NU SUNT. Oamenii care sunt desprinși de Sine, sunt ușor de manipulat. Omul, în viziunea transumaniștilor va deveni dependent de mima care i se oferă, de “drogul” oferit și astfel va face orice pentru a îl obține tot timpul.
Putem observa începuturile acestui fenomen prin dependența oamenilor de rețelele sociale și de reacțiile primite pe acestea. Oricâte like-uri și inimioare va obține un om, nu va fi suficient și astfel va cere să aibă și mai multe reacții și mai multe, până va ceda psihic și fizic. Pe cealaltă parte consumatorul de conținut caută și mai multe postări, videouri, poze la care să reacționeze, astfel creându-se un sistem artificial în care împlinirea nu apare, ci doar nevoia de mai mult și o continuă stare interioară de lipsă.
Ai observat ce hrănitoare este conexiunea autentică? Ai observat ce hrănitoare este susținerea primită de la semenii tăi, atunci când simți că spatele îți este asigurat, că nu trebuie să răzbești de unul/a singur/ă?
Din câte observ, cam orice mișcare susținută puternic în societate are legătură cu transumanismul. Ni se spune că trebuie ca mâine să devenim mai buni, mai curați, să fim mai ecologici, mai ecologiști. În realitate ni se cere să mimăm o utopie. Ni se cere să purtăm măști noi, validabile social în vremurile noastre. Este fix „aceeași Mărie, cu o altă pălărie”, este o păcăleală.
Evoluția nu poate fi forțată! Oricine trece printr-un program intensiv de decondiționare și recondiționare mentală, emoțională și fizică, învățând să gestioneze realitatea, să își asume rolul din Întreg, să își manifeste geniul, o să îți spună că e nevoie de mulți ani pentru ca rezultatele să fie văzute și INTEGRĂRILE să se producă.
Dragi transumaniști, îmi spuneți mie și celor care trec printr-un astfel de proces că voi ați găsit scurtătura, că se poate mai repede? Îmi spuneți mie că oamenii aceștia din societate care nu au vreo pregătire specială în ceea ce înseamnă înțelegerea conexiunii cu Sinele, vor deveni de azi pe mâine conștienți?
Totul e o păcăleală! E ca și cum ne-am aștepta ca un om supraponderal care se hrănește cu fast food și nu a făcut sport de 20 de ani va trece săptămâna următoare testele riguroase ale legiunii franceze ori marinei americane, doar pentru că așa vrea acesta ori alții care îl împing de la spate…
Fără exemple vii de trăit în autenticitate, fără exemple vii de trăit în comuniune cu ceilalți și cu natura, orice ideal, orice năzuință va produce mai multe probleme decât rezolvă. Transumaniștii cred că vor crea o utopie profitabilă, când colo, habar n-au ce îi așteaptă. Atât spun: viața știe mai bine ca noi toți, știe mai bine ca toți cei care cred că pot fi mai presus de aceasta. Nu mă crezi? Observ-o, observă-i curgerea, observă-i „matematica”, observă-i complexitatea și atunci nu vei avea de ales decât să capitulezi, să te predai acesteia.
Ceilalți vor crede, cu ego-ul lor supradimensionat, cu orgoliul lor gâdilat de profituri și “putere”, că pot fi mai presus de umanitate („trans” înseamnă “dincolo de”, “peste”, “mai presus de”). Ce nu știu aceștia însă, este faptul că umanitatea are un program intern de autodistrugere și este pregătită să se anihileze, să devină istorie decât să le îndeplinească acestora iluziile. De aceea primim în realitatea socială descreierați dornici să producă anihilare totală, aceștia sunt răspunsul genetic la încercările altora de a controla umanitatea. Umanitatea este un mecanism atât de complex încât sunt șanse infime să poată fi controlată în totalitate vreodată. Parțial da, se întâmplă și în zilele noastre, dar întotdeauna apar mutații noi care contracarează încercările unora de a deține controlul.
Umanitatea ta este parte a puterii tale, nu este o problemă care trebuie rezolvată!
Nimeni nu este mai presus de viață pentru că fiecare dintre noi suntem viață!
Decât să mimăm și să primim 0 hrană, mai bine trăim în simțire și lăsăm viața să ne hrănească!
