Lumile de dincolo
O reprezentare celebră a artistului Alex Grey sub forma artei vizionare.

Cine sau ce stabileşte cum se deplasează conştiinţa şi spiritul nostru, după ce încetăm să existăm aici pe Pământ, astfel încât trecem către o altă lume unde începem un alt ciclu?

Iată că reluăm un subiect foarte interesant pentru toată lumea, pentru toate generaţiile, din orice epocă.

De ce ar fi interesantă o asemenea temă despre lumile de dincolo, atâta timp cât avem de trăit aici pe Pământ o viaţă atât de frumoasă, deşi plină de multe încercări?

Răspunsul nu este deloc lipsit de consistenţă, având în vedere că momentul trecerii dincolo reprezintă pentru toată lumea, de la cerşetor şi până la cel mai bogat om al lumii, o engimă cu aceeaşi încărcătură misterioasă dar şi dramatică în acelaşi timp. Este o enigmă încă nedescifrată, pentru că, nu-i aşa… cum spun bătrânii de pe la satele noastre, încă nu s-a întors nimeni din lumea de dincolo ca să povestească despre cum este acolo.

Nu ne referim aici la morţile clinice, în urma cărora pacienţii care au trăit asemenea fenomene s-au întors explicând ce au văzut şi pe unde au fost. Dar dacă deocamdată tehnologia nu ne permite să urmărim, de exemplu, sufletul omului pentru a vedea spre ce spaţiu dimensional se duce după ce moare individul uman, putem să ne orientăm după principiile spirituale în vederea înţelegerii a ceea ce este dincolo de existenţa terestră şi de viaţa umană aici pe Pământ.

De aceea fiecare fiinţă umană care a trăit cândva, şi care trăieşte de asemenea în epoca actuală – apropo de asta foarte mulţi din trecut sunt reîntrupaţi în prezent – uneori de-a lungul vieţii şi-a pus şi-şi pune întrebarea aceasta: ce-o fi dincolo, după ce viaţa asta de pe Pământ se termină?

Desigur că neavând cunoaştere, aşa cum au maeştrii spirituali din toate vremurile, oamenii obişnuiţi atunci când se gândesc la ce îi aşteaptă după existenţa terestră, trec printr-o stare neplăcută, însoţită uneori de o teamă surdă şi ca urmare îşi mută atenţia repede de la o asemenea idee.

Neştiind ce urmează după actuala viaţă de pe Pământ, şi fiind tributari conceptelor populare aşa cum încă mai există şi la noi la sate, dar şi în multe alte părţi ale lumii, oamenii se sperie când se gândesc la ce-i aşteaptă dincolo după viaţa de aici. Şi preferă să nu se gândească, în felul acesta evitând posibilitatea de a  se pregăti din timp, în propria conştiinţă, pentru ce va urma după viaţa de pe Pământ.

Întorcându-ne în timp, în vremea Evului Mediu spre perioada de sfârşit al acestuia, când din punct de vedere al dogmaticii religioase catolicismul ameninţa pe orice individ care nu credea în Dumnezeu, problema lumii de dincolo era raportată la un singur concept – Raiul. Deoarece aşa spunea dogma creştină.

Oricine nu împărtăşea punctul de vedere al catolicismului, reprezentat de către papalitate şi Inchiziţie, era aspru pedepsit sub acuzarea de erezie prin arderea pe rug. Aşa a păţit Giordano Bruno, care a fost filosof, astronom, astrolog, scriitor şi poet, dar şi profesor universitar. Nu vom face aici biografia lui dar pentru a înţelege ce se întâmplă în conştiinţa colectivă a omenirii este important să accentuăm asemenea informaţii.

Giordano Bruno era atras încă de tânăr lecturile spirituale şi esoterice, fiind un gânditor liber şi un nonconformist. După ce a parcurs operele lui Aristotel, Platon şi Thomas D’Aquino, parcurgând şi alte lucrări ermetice egiptene, a plecat din Italia în Franţa, unde a stat timp de 7 ani, apoi la Londra unde a stat între 1583-1585. Între 1575 – 1586 a scris peste 20 de lucrări, printre care se remarcă „De l’infinito, universo e mondi” (Despre infinitatea universului și a lumilor) şi “De la causa, principio e uno” (Despre cauză, început și unitate).

În lucrările sale, mai cu seamă în cele două menţionate, el susţinea încă de atunci o realitate neacceptată de către catolicism, papalitate şi Inchiziţie, anume că stelele erau asemănătoare Soarelui şi că universul este infinit conţinând un număr infinit de lumi populate de fiinţe inteligente.

De unde o aşa gândire de-a dreptul şi cel puţin revoluţionară pentru un filosof şi astronom al sfârşitului Evului Mediu? Era oare Girdano Bruno, ca şi Tesla, un om venit din viitor? Sau îi comunica oare o parte a Sinelui său Bază, dintr-o societate pământeană a viitorului cum ar fi cea actuală, prin intermediul sufletului său? Cert este că pentru afirmaţiile sale, de care nu s-a dezis nicio clipă, aşa cum ştim a fost condamnat ca eretic şi ars pe rug. Sau îi comunica oare o parte a Sinelui său Bază, dintr-o societate pământeană a viitorului cum ar fi cea actuală, prin intermediul sufletului său? Cert este că pentru afirmaţiile sale, de care nu s-a dezis nicio clipă, aşa cum ştim a fost condamnat ca eretic şi ars pe rug.

Astăzi, chiar dacă ştiinţa a făcut mari progrese, dacă spui cuiva sau chiar unor preoţi creştini despre faptul că există şi alte lumi ca a noastră, nu mai eşti ars pe rug, însă eşti considerat plecat cu mintea. Desigur că biserica şi religia nu acceptă încă ceea ce ştiinţa prin astrofizică începe să descopere încet-încet.

Dacă am asista la o dezbatere oficială între oameni de ştiinţă şi clerici creştini şi de alte religii, pe tema existenţei altor lumi în afară de cea a Pământului, am putea vedea puncte de vedere complet diferite şi chiar opuse.

De exemplu în creştinism este acceptat doar Raiul ca lume concretă de după viaţa terestră, în religiile asiatice sunt acceptate câteva lumi printre care şi Paradisul – o variantă a Raiului creştin, dar în unele curente budiste şi tibetane sunt descrise şi câteva lumi unde există spiritele rele. Desigur că toate acestea sunt străvechile interpretări pentru lumile care pot exista în spaţiul fizic tridimensional şi în dimensiunile paralele şi superioare.

Este un fapt remarcabil că ştiinţa a pornit în căutarea acestor lumi – lumi extraterestre, lumi de dincolo, lumi dimensionale – tocmai de la cercetarea străvechilor manuscrise ale acestor religii.

Descoperirea în ultimul deceniu a peste 200 de exoplanete, cel puţin 60 dintre acestea având o structură şi o componentă a ecosistemului propriu similară cu cea a Pământului, ne oferă speranţe că în următorii 20-30 de ani vom putea contacta lumile aflate pe aceste planete, într-o modalitate sau alta.

Prin sintagma „lumile de dincolo” putem înţelege nu doar acele lumi unde mergem, în funcţie de karma proprie, după ce ne încetăm existenţa pe Pământ, ci şi lumi extraterestre care pot exista pe diferite frecvenţe apropiate de cea a Pământului.

Pentru a vă oferi un exemplu cât se poate de obiectiv, vă voi relata un episod pe care nu l-am relatat decât la două persoane foarte apropiate, şi despre care cred că merită spus.

Conținut dedicat abonaților. Nu ai cont? Click aici.

1 COMENTARIU

Gânduri?

Lasă-ne o vorbă!
Cum te strigă?