Sunt OZN-urile reale? – II

OZN-urile sunt reale, chiar dacă unele sunt pilotate de fiinţe vii, iar altele sunt doar sonde galactice automate.

Cu toate că actualmente există documentare TV serioase, care pun problema existenţei OZN-urilor dintr-o nouă perspectivă cu dovezi indubitabile, există încă reticenţă din partea forurilor oficiale guvernamentale, militare şi ştiinţifice în a accepta realitatea unor asemenea nave ce vin din alte lumi. Motivul? Se pare că omenirea nu este încă pregătită pentru un contact oficial în masă cu Ei.

Aceşti Ei provin din rase şi lumi diferite, deşi unele dintre ei aceste civilizaţii avansate cooperează între ele pentru un scop comun referitor la lumea noastră. Cercetătorii noştri, deşi au descoperit mecanisme cuantice care duc la ideea deplasării prin scurtături ale spaţiului şi timpului, nu admit că OZN-urile, dacă ar exista la modul real, ar putea să se deplaseze prin asemenea scurtături.

Se pare că prăbuşirea celor trei nave extraterestre ale celor de pe Serpo, la Roswell în iunie 1947, a avut drept cauză ieşirea greşită din tunelul spaţio-temporal sau gaura de vierme cum i se mai spune. Acest tunel mai are denumirea de “Puntea Einstein-Rosen” şi s-a dovedit că este posibilă manifestarea ei. În schimb, savanţii noştri nu cred, şi asta se datorează ideologiei celor care au bani şi-i finanţează în cercetările lor.

Să ne întoarcem la cazul Roswell…

Explicaţia anterioară este singura paluzibilă, conform incidentului, deoarece nu-i putem crede atât de naivi pe acei extratereştri încât să ofere gratis pământenilor o tehnologie de 1000 de ori superioară celei din anii 40-50. Începuse Războiul Rece şi o asemenea tehnologie, dacă era oferită cu scop precis, ar fi dus la distrugeri mari în lume. Mai degrabă acele echipaje venite de pe Serpo nu au putut menţine stabilă deschiderea tunelului spaţio-temporal de pe partea Pământului, şi au “muşcat” din marginea lui, lovindu-se de el şi prăbuşindu-se la ieşirea din el acolo la Roswell.

Desigur, unele OZN-uri pot fi sonde automate, trimise de cine ştie ce civilizaţii care au o vechime de sute de mii de ani. Nu este deloc imposibil, având în vedere că la stadiul în care ne aflăm noi, am reuşit să trimitem sonde automate pe Marte. Dar dincolo de aspectul concret al extratereştrilor capturaţi de către americani la Roswell, să continuăm ipoteza lansată la sfârşitul primei părţi a acestui subiect.

Dacă aici pe Pământ apar zilnic, peste tot în lume, atât ziua, cât şi noaptea, sute de asemenea vehicule spaţiale neidentificate, rezultă că o parte din ele pot fi cu echipaje la bord. Asta în cazul în care civilizaţia respectivă a descoperit găurile de vierme sau altceva similar, prin care se poate călători la distanţe galactice în scurt timp. Pentru a putea realiza aşa ceva, civilizaţiile respective nu doar că ar trebui să aibă întreaga galaxie cartografiată – vă daţi seama ce înseamnă asta?? – ca spaţiu tridimensional, ci şi cartografierea reţelei de hiperspaţiu specifică găurilor de vierme. Altfel n-ar şti încotro s-ar deplasa, către care lumi şi zone ale galaxiei. O asemenea performanţă tehnologică o poate atinge doar o civilizaţie care are în spate cel puţin 500.000 de ani de evoluţie continuă, cu nivele accesate unul câte unul, în expansiunea sa în spaţiul cosmic. Căci explorarea cosmică are etapele şi principiile sale, la fel cum am explorat şi descoperit noi aici, pe Pământ, cele două Americi, Africa, Asia şi Australia. Asemenea lucruri cer timp şi se realizează în timp.

Având o asemenea evoluţie neîntreruptă, o astfel de civilizaţie poate construi la un moment dat fără niciun fel de probleme cyborgi, adică fiinţe cibernetice, pe care să le trimită în nave galactice în diferite părţi ale galaxiei, pentru explorare, colonizare şi eventual, acolo unde găseşte forme primitive cum a fost în cazul lui Homo Sapiens, hibridizare genetică pentru o nouă rasă. În felul acesta civilizaţia respectivă evită eventualele pierderi de vieţi, precum şi diferite alte situaţii neplăcute care se pot ivi în spaţiul galactic – radiaţii, diferite energii foarte nocive sau circumstanţe neîntâlnite până atunci etc.  

Acestea sunt argumente foarte credibile, mai ales atunci când vine vorba de prezervarea vieţii fiinţelor inteligente şi raţionale, cum sunt fără îndoială şi cele din alte lumi. Dacă luăm în considerare autenticitatea OZN-urilor, asta presupune existenţa la bordul lor a unor forme de viaţă. Pot fi fiinţe extraterestre vii, care călătoresc rapid prin găurile de vierme, dar la fel de bine pot fi cyborgi sau o formă mai evoluată a lor – bioroboţii, aceştia având o structură şi un aspect identic cu cel al fiinţei vii, doar că nu au suflet şi spirit. Aşa ceva nu este deloc imposibil, deoarece la nivelul actual al civilizaţiei noastre s-a reuşit producerea unor astfel de bioroboţi umanoizi. Profesorul Hiroshi Ishigoro a fabricat o clonă robot umanoid a sa, care-i seamănă perfect de nici nu zici că e robot. Şi dacă noi în stadiul actual putem realiza aşa ceva, dar o civilizaţie care se află înaintea noastră cu sute de mii de ani?

Revenind la subiect, da, OZN-urile sunt reale, chiar dacă unele sunt pilotate de fiinţe vii, iar altele sunt doar sonde galactice automate. Dar dacă ar exista în galaxia noastră o civilizaţie foarte, foarte veche… să zicem bătrână de câteva sute de milioane de ani, care să dirijeze aproape tot în Calea Lactee? Desigur că o asemenea vechime permite civilizaţiei respective să existe de mult dincolo de barierele spaţiului fizic tridimensional. Însă problema într-un astfel de caz se pune în felul următor: acea civilizaţie este posibil să fi structurat în timp traseele spaţio-temporale, adică să fi creat aceste rute galactice pentru civilizaţiile ce aveau să apară în galaxie mai târziu. Apoi au materializat/creat nave automate organice, pe care le-au trimis cu bio-roboţi la bord, aceştia având un aspect umanoid confundabil cu o fiinţă vie. Este posibil ca aceşti bio-roboţi să fi descins pe multe planete, printre care şi Pământul, şi să ducă la îndeplinire o misiune de colonizare şi civilizare. O fiinţă vie este supusă ciclului naştere-existenţă-dispariţie, însă un bio-robot poate exista zeci de mii de ani.

Această ipoteză vine în sprijinul informaţiei găsite pe tăbliţele sumeriene, în care se spune că cei 8 regi sumerieni de dinainte de Potop au domnit vreme de 240.000 de ani, după ce au venit din cer. Cea mai mică domnie având durata de 10.000 de ani. O fiinţă vie nu poate trăi 10.000 de ani, deci cu certitudine erau bio-roboţi trimişi de o anumită civilizaţie. Şi dacă pe Pământ sunt sute de OZN-uri zilnic, oare pe câte planete similare Pământului se află mii de asemenea nave, trimise de o asemenea civilizaţie care materializează o asemenea tehnologie la scară galactică?

Mai multe informaţii, în numărul următor…