Unde ar putea fi plasat efectiv acest creier cuantic? Şi mai ales din ce anume este el format?

Fiecare dintre noi se trezeşte dimineaţa şi se priveşte mai mult sau mai puţin în oglindă. De obicei ne uităm pe durata spălatului pe dinţi la chipul nostru reflectat în suprafaţa oglinzii, fără să ne gândim la ce fel de fiinţe suntem.

Ştim că suntem oameni, dar parcă până şi chestia asta a devenit actualmente ceva plictisitor în raport cu noianul de probleme care ne asaltează zilnic. Şi uite aşa lăsăm să treacă pe lângă noi zilnic acele oportunităţi de care ne putem folosi în vederea îmbunătăţirii propriei existenţe.

Dar… întotdeauna este un dar… Există aspecte ale vieţii pe care nu le cunoaştem suficient şi care se manifestă fără ca noi să ştim, ca un fel de program de rezervă care are linia sa de manifestare.

Am putea spune că fiecare fiinţă, deci inclusiv omul, are o dublură cuantică undeva într-un plan subtil, întocmai cum programul de computer are o rezervă a sa pe un server, metoda fiind numită back-up adică acoperire de rezervă. Dintr-o asemenea perspectivă, chiar dacă ştiinţa modernă a făcut în ultimul deceniu descoperiri extraordinare în privinţa altor mistere ale corpului uman, de abia de acum încolo se va deschide larg uşa cunoaşterii pentru civilizaţia umană.

Cercetările ştiinţei au pus în evidenţă în anii 70-80 că în zona plexului solar omul are o activitate energo-informaţională destul de amplă, dat fiind faptul că în Ştiinţa Spirituală se cunoaşte că rolul acestei zone, prin corespondenţă cu chakra plexului solar, este acela de a gestiona relaţiile pe care le avem.

Mai mult decât atât, acest centru energetic al plexului mai este numit Centrul de Putere Personală şi creierul energetic, respectiv contrapartea energetică a creierului mare. De aceea atunci când cineva primeşte o lovitură în stomac, imediat creierul reacţionează la perturbarea fluxului de energie care există între cele două zone ale corpului.

Însă în afară de acest creier energetic aflat în plexul solar, care oferă vitalitatea cerebrală necesară, mai există un alt tip de creier, bineîneţeles nu organic, ci alcătuit din structuri de energii subtile aflate pe straturile corpului buddhic – sufletul.

În ultimii 5 ani cercetătorii au studiat intens mecanismele creierului uman, pe baza mecanicii cuantice, deoarece ariile corticale sunt foarte complexe în funcţionarea lor. În această privinţă psihologia modernă şi esoterismul se apropie reciproc în eforturile de descifrare a pârghiilor care dirijează comportamentul uman, în special pe cel de tip iraţional.

Acest aspect – iraţionalul – nu înseamnă neapărat fără raţiune, cum ar crede majoritatea oamenilor, ci mai degrabă semnificaţia sa poate fi înţeleasă drept „dincolo de raţional”. Adică procese cognitive şi comportamentale care depăşesc modelele cunoscute din perspectiva studiilor.

De exemplu un comportament iraţional poate fi acela al unei persoane, care, spunându-i-se că n-are nicio şansă să devină mare manager de succes, în ciuda tuturor sfaturilor şi opiniilor celor din jur de a renunţa la asta, se bazează pe percepţia sa interioară şi continuă să persevereze, pregătindu-se şi acumulând cunoaştere, deşi condiţiile de progres în acest sens pot să nu fie dintre cele mai bune. Şi într-o zi se întâmplă neprevăzutul, iar omul nostru îşi atinge ţelul devenind un manager de mare succes la o firmă importantă.

Dacă în privinţa comportamentului logic şi raţional deja avem categoriile stabilite de către psihologia modernă, referitor la atitudinea iraţională se poate vorbi, aşa cum au relevat până acum studiile echipelor de cercetători din California, de aspecte ale comportamentului uman manifestat în condiţii variate.

John Preskill, unul din fizicienii Institutului de Tehnologie din California, afirma că noul model de interpretare a creierului uman presupune deja includerea a noi termeni adăugaţi celor deja clasici. Cu alte cuvinte, ipoteza că avem un creier cuantic devine realitate tot mai mult, pe măsură ce neuroştiinţa combină în privinţa asta procesele iraţionale cerebrale cu cele ale conştiinţei – respectiv chimia organică, fizica nucleară, fizica cuantică şi biologia. Deci într-adevăr avem un creier cuantic, aflat la nivelul sufletului dar probabil foarte rafinat ca energie vibratorie şi poziţionat cel mai probabil pe anumite straturi cuantice ale alveolei numită corp sufletesc.

Este foarte important de reţinut că la baza comportamentului iraţional se află simţirea, deci vorbim despre o componentă afectivă care îşi are nucleul în suflet, în manifestarea psihică.

Un asemenea comportament iraţional manifestat de către fiinţa umană poate fi înţeles de exemplu prin următorul aspect:

Admitem că o persoană are de realizat ceva foarte important în plan personal, fiind vorba de o chestiune ce ţine de alegerea unei opţiuni profesionale. Conform standardelor, acea profesie presupune o pregătire anume pentru a putea fi exercitată, şi persoanei în cauză i se oferă posibilitatea să aleagă una din procedurile standard, conform normelor. Deci o zi anume în care este chemată să dea un examen în acest sens. Dar intuţia deci iraţionalul îi spune acelei persoane să aleagă altă zi care îi va fi mult mai favorabilă şi ca urmare îi va anunţa pe cei de care depinde evaluarea că alege o altă zi. Astfel cum e vorba aceea, „schimbi locul, schimbi norocul”, iar rezultatul se dovedeşte ulterior mult mai bun decât dacă persoana ar fi ales să dea examenul în ziua aleasă conform cu decizia altora. Şi acesta este doar un simplu exemplu, pentru că în realitatea vieţii de zi cu zi, aproape zilnic luăm cel puţin o decizie iraţională în raport cu o situaţie sau alta, schimbăm ideile, schimbăm strategiile, schimbăm priorităţile în funcţie de preferinţe sau de oportunităţile ivite şi aşa mai departe. Asemenea chestiuni se întâmplă mult mai des în viaţa noastră decât ne dăm noi seama.

Dar unde ar putea fi plasat efectiv acest creier cuantic? Şi mai ales din ce anume este el format?

Se poate considera pe bună dreptate că în primul rând acest creier cuantic are o structură muonică dar şi pionică, de la denumirile unor particule elementare care există în structura noastră.

Muonul este o particulă cuantică similară cu electronul, dar cu o masă mult mai mare.

Pionul sau mezonul pi cum mai este numit este o particulă subatomică, deci tot cuantică, iar rolul acestui mezon pi este acela de a se conecta cu fotonul.

Ori dacă ne raportăm la ideea vehiculată în spiritualitate – fiinţă de lumină – cu specificarea de a avea lumină în suflet, atunci înţelegem de ce unele suflete au lumină în ele şi altele au sufletul lipsit de lumină cum ar fi spiritele rele sau oamenii cu sufletul golit de sentimente, de unde şi expresia „om fără suflet”.

Deci creierul cuantic este structurat din particulele cuantice existente în componenţa sufletului ca şi corp subtil al aurei, şi cu cât cineva iubeşte mai mult, cu atât energia sa luminoasă radiază mai mult din interiorul său, sub forma unei stări foarte plăcute.

În esoterism se folosesc pentru suflet termeni precum psihic, psihism, telepatie psihică – aceasta fiind forma ei superioară, şi noesic – termen care defineşte existenţa energiei sufletului sub forma sa vibraţională în plan fizic.

Astfel înţelegem că în realitate creierul nostru cuantic se află la nivelul conştiinţei-sufletului, fiind compus din vibraţiile sentimentelor şi credinţei noastre despre noi înşine, despre viaţă, univers, despre tot ceea ce trăim zi de zi.

De exemplu în cazul unei traume sufleteşti, fie că e una sentimentală, fie că e una cauzată de pierderea cuiva, creierul nostru cuantic poate intra într-un stadiu foarte dificil, cum este în cazul depresiei.

Într-o asemenea situaţie vibraţia creierului cuantic adică a laturii noastre afective nu mai are suficientă luminozitate vibraţională pentru a-şi menţine stadiul normal de funcţionare, şi atunci fiind în această situaţie, va afecta creierul anatomic cu care are legătură prin traseele neurochimice.

Vom vedea ce procese au loc în creierul cuantic şi ce efecte apar de pe urma lor în numărul următor…